Postmaturitatea

Durata normala a unei sarcini este de 37-41 saptamani. Postmaturitatea este un termen folosit pentru a descrie bebelusii nascuti dupa 42 saptamani. O nastere timpurie ia loc la 37-38 saptamani, iar o nastere tarzie la 41 saptamani. Foarte putini bebelusi se nasc la 42 saptamani sau mai tarziu.

Cauzele postmaturitatii

Cercetatorii nu stiu de ce unele sarcini dureaza mai mult decat altele. Uneori, data nasterii este estimata gresit deoarece mama nu isi aduce bine aminte data ultimului ciclu menstrual. Daca va amintiti gresit data ultimului ciclu, doctorul nu va putea estima corect data nasterii. Cea mai sigura modalitate de a estima corect daca nasterii este print-o ecografie cu ultrasunete facuta in primul trimestru.

Factorii de risc ai postmaturitatii

Postmaturitatea are o sansa mai mare de a aparea la mamele care au mai dus deja in trecut o astfel de sarcina prematura. La a doua sarcina, riscul de postmaturitate creste de 2-3 ori. Alti factori minori de risc includ:

  • atunci cand bebeluslul este baietel
  • cand mama este invarsta
  • daca mama sufera de obezitate
  • daca au existat cazuri de postmaturitate la mama sau tata

Simptomele postmaturitatii la bebelus

Fiecare bebelus va avea simptome diferite. Unele dintre ele sunt:

  • postmaturitate unghii lungipiele uscata care se cojeste
  • unghii neobisnuit de lungi
  • are parul mai lung decat are in mod normal un bebelus la nastere
  • cutele vizibile pe palme si talpile piciorului
  • o mica cantitate de grasime pe corp
  • pielea lui are o nuanta verde, maro sau galbena datorita meconiumului eliberat in uter
  • bebelusul este mai alert

Simptomele postmaturitatii pot fi uneori confundate cu alte conditii de sanatate.

Cum se face diagniosticul de postmaturitate

Doctorul va face diagnosticul in functie de:

  • infatisarea fizica a bebelusului
  • duranta sarcinii
  • cat de matur pare bebelusul

Tratamentul postmaturitatii bebeluslui

Se vor face anumite teste pentru a verifica nivelul de sanatate al bebeluslui, teste precum:

  • ultrasunete
  • testul fetal non-stress
  • verificarea nivelului de lichid amniotic

Doctorul poate decide ca este mai bine ca travaliul sa fie indus artificial. Iar in timpul travaliului ritmul cardiac al bebelusului va fi monitorizat pentru a depista variatiile cauzate de nivelul scazut de oxigen.

Complicatiile postmaturitatii

Deoarece bebeluslul a avut mai mult timp sa creasca, el va fi mai mare, ceea ce poate prezenta o problema la nastere.

Deoarece placenta imbatraneste inspre sfarsitul sarcinii, riscurile unei sarcini prelungite includ:

  • deficienta de lichid amniotic: lipsa de suficient lichid amniotic poate cauza fatul sa scada in greutate
  • lipsa de oxigen: bebelusii care nu dispun de suficient oxigen vor avea probleme in timpul travaliului
  • aspiratia cu meconiu: cu cat timp un bebelus petrece mai mult in pantec, cu atat mai mult este probabil sa aspire meconiu in plamani
  • hipoglicemia

Histeroscopia

Histeroscopia este o procedura pe care medicul va o poate recomanda daca aveti menstruatii prea puternice. Ea ofera medicului posibilitata de a analiza mai de aproape cervixul si uterul pentru a depista sursa problemei.

In timpul procedurii de histeroscopie, doctorul va insera in vagin, un tub cu o lanterna in varf. Asta ii va oferi posibilitatea de a studia cervixul si uterul pentru a depista orice anomalie. De asementea, medicul va putea lua o monstra din acestea pentru testarea in laborator.

Printre cele mai frecvente motive pentru realizarea unei histeroscopii este menstruatia excesiva sau hemoragiile aparute intre cicluri.

De asemenea, procedura mai este realizata daca:

  • sangerati dupa menopauza
  • aveti tumori, polipi sau zgarieturi pe uter
  • ati trecut prin mai multe sarcini esuate
  • ati intampinat dificultati in a ramane insarcinata
  • efectuati o procedura de sterilizare ca o masura contracepttiva permanenta

Dupa procedura

Timp de cateva zile dupa procedura, s-ar putea sa suferiti de unele crampe sau sangerari minore. Puteti primi medicamente pentru ameliorarea durerii.

Va trebui sa evitati relatiile de natura sexuala timp de cel putin 2 saptamani.

Riscurile histeroscopiei

Precum orice procedura mediala, histeroscopia poate aduce complicatii, precum:

  • probleme de la anestezii
  • infectii
  • leziuni la nivelul cervixului
  • leziuni ale organelor apropiate de cervixului
  • boala inflamatorie pelvina

Dureri abdominale in timpul sarcinii

In timpul unei sarcini, corpul unei femei gravide trece printr-o gama larga de schimbari, adaptandu-se fiintei vii care ii creste in pantec. Ea va lua in greutate, iar corpul ei se va mari in greutate pentru a-si acomoda noul fat. Desi acest lucru este normal si necesar, el poate cauza disconfort. Intrebarea este daca durerile puternice si intepatoare sunt sau nu normale.

A face diferente dintre o durere normala, specifica sarcinii, si una anormala poate fi greu, in special pentru noile mamici.

Cauze

Una dintre cele mai frecvente dureri raportate de femeile insarcinate este o durere intepatoare in uter si in jurul acestuia. In cele mai multe cazuri, aceasta durere poate fi justificata de schimbari biologice normale ce au loc in timpul sarcinii.

Cauzele cele mai des intalnite includ:

  • Crampe – Durerea s-ar putea datora crampelor ce apar in urma dezvoltarii uterului
  • Balonare – Balonarea in timpul unei sarcini este cauzata de marirea nivelului de progesteron. Sistemul gastrointestinal este incetinit odata cu nivelul de progesteron eliberat de organism. Exercitiile fizice si consumul in abundenta de lichide si mancaruri bogate in fibra sunt modalitati excelente de a combata balonarea si constipatia.
  • Constipatie
  • Durerea Ligamentului Rotund – Poate aparea in timpul celui de-al doilea trimestru si cauza o durere intepatoare intr-o parte sau in alta a abdomenului (sau in ambele). Aceasta duerere se datoreaza intinderii ligamentelor ce sustin uterul, in timpul dezvoltarii acestuia. Pe masura de uterul creste si se dezvolta, aceste ligaamente sunt intinse si creaza o senzatie de disconfort. Aceast tip de durere este intalnita in al doilea trimestru si considerata inofensiva.

Desi este normal ca conditiile mentionate mai sus sa apara in timpul unei sarcini, ele nu cauzeaza in mod normal dureri intepatoare. Daca durerea este localizata doar pe o parte a abdomenului, poate indica o sarcina ectopica. Aceasta este o conditie grava ce are nevoie de urgenta de atentie medicala.

Un avort spontan iminent poate, de asemenea, cauza dureri abdominale intepatoare. Acest lucru ridica problema diferentierii dintre crampele normale asociate cu expansiunea uterului si cele datorate unui avort spontan.

Simptome alarmante

In ciuda faptului duererile intepatoare la nivelul uterului pot fi rezultatul unei schimbari biologice specifice sarcinii, exista cateva semne alarmante pe care trebuie sa le identificati in cazul in care acele dureri sunt rezultatul unei complicatii:

  • Atunci cand durerea este insotita de:
    • voma
    • febra
    • frisoane
    • hemoragii puternice
    • descarcari vaginale
  • Atunci cand durerea continua sa persiste, chiar si atunci cand sunteti odihnita sau v-ati reasezat corpul (Durerea Ligamentului Rotund nu ar trebui sa persiste mai mutle de cateva minute)
  • Atunci cand durerea va ingreuneaza respiratia, mersul sau abilitatea de a vorbi

Tratament

Intotdeauna este cel mai recomandat sa contactati un medic specialist pentru indicatii cu privire la tratament, in special daca durerea devine insuportabila.

Daca suferiti de dureri intepatoare in timpul sarcinii, exista cateva solutii la care puteti apela pentru a trata durerea:

  • intinderi musculare speciale
  • exercitii respiratorii
  • puteti apela la anumite pozitii speciale de dormit si de stat pe scaun
  • plimbari

Restrictia de crestere intrauterina

Restrictia de crestere intrauterina se refera la o conditie in care un bebelus inca nenascut este mai mic decat ar trebui sa fie deoarece el nu creste in pantec intr-un ritm normal. Aceasta crestere intarziata expune bebelusul la rescul dezvoltarii unor probleme de sanatate:

  • greutate scazuta la nastere
  • inabilitatea de a rezista stresului nasterii vaginale
  • hipoxia
  • hipoglicemia
  • vulnerabilitate la infectii
  • un Scor Apgar scazut
  • aspiratia cu meconiu
  • dificultati in a mentine temperatura corpului
  • prezenta unui nivel prea ridicat de celule rosii in organism
  • probleme de crestere si dezvoltare, pe termen lung
  • decesul (in cazurile cele mai severe)

Cauze

Restrictia de crestere intrauterina poate avea multe cauze. O cauza frecventa este o problema a placentei.

Conditia se poate datora si unor anumite probleme de sanatate ale mamei, precum:

Alte posibile cauze includ gestatia multipla sau unele defecte cromozomale de care sufera bebelusul.

Simptome

Simptomul principal al restrictiei de crestere intrauterine este faptul ca bebelusul este mic pentru varsta lui.

Diagnostic

Ecografia cu ultrasunete

Testul principal pentru a determina marimea fatului. Acest test ofera doctorului posibilitatea de a vedea fatul printr-o serie de imagini ale acestuia, generate de ecografie.

Ecografia este utilizata pentru a masura capul si abdomenul bebelusului. Doctorul, apoi, foloseste aceste masuratori pentru a determina greutatea fatului prin intermediul unor tabele.

Ecografia Doppler

Doctorul poate folosi acest test pentru a testa circulatia sangelui in cordonul umbilical si in vasele de sange din creierul micutului.

Evidenta greutatii mamei

Mama este cantarita la fiecare consultatie medicala. Daca ea nu creste in greutate, acest ar putea fi un semn de alarma.

Monitorizarea fetala

Acest test implica plasarea unor electrozi pe abdomenul mamei. Acestia masoara ritmul cardiac al fatului si le afiseaza pe un monitor.

Testul de amniocenteza

Prin acest test, se colecteaza o monstra din lichidul amniotic din pantecul mamei. Monstra este apoi testata pentru a depista orice infectie sau anomalie cromozomiala ce poate cauza restrictia de crestere intrauterina.

Prevenire

Conditia poate aparea chiar si atunci cand mama este perfect sanatoasa. In ciuda acestui fapt, exista cateva lucruri la care se poate apela pentru a mari sansa de a duce o sarcina sanatoasa:

  • Respectarea rutinei de analize prenatale. Depistarea timpurie a problemelor ofera posibilitatea de a le trata rapid
  • Pastarea evidentei miscarilor fetale. Un fat care nu se misca suficient de frecvent sau deloc poate avea o problema
  • o alimentatie sanatoasa ajuta la mentinerea sanatatii bebelusului
  • odihna suficienta o ajuta pe mama sa se simta bine si pe bebelus sa creasca corespunzator
  • evitarea consumului de alcool, a drogurilor sau a tutunului

Hipoxia intrauterina

Hipoxia intrauterina, numita si hipoxia fetala este un proces patologic prin care fatului nu i se asigura suficient oxigen. Acesta poate fi cauzat de o varietate de conditii, precum prolapsul sau ocluzia cordonului umbilical si infarctul placentar.

Netratata, hipoxia intrauterina poate duce la leziuni celulare ale sistemului nervos central. Organele precum creierul si inima se pot alege cu leziuni permanente.

O astfel de boala poate aparea la orice stagiu al sarcinii. Cu cat hipoxia se manifesta mai timpuriu, cu atat mai serioase vor fi consecintele. In cazurile in care tratamentul se face prea tarziu sau necorespunzator, hipoxia poate cauza leziuni ale sistemului nervos central.

Statisticile medicale arata ca in 10% din sarcini, se manifesta un grad de deficienta de oxigen. Se poate apela la unele terapii pentru a spori circulatia sangelui catre uter si placenta. In cazuri de hipoxie acuta, insa, se recomanda nasterea imediata.

Multe femei insarcinate sunt ingrozite la auzul acestei probleme deoarece cred ca ea va duce la moartea inevitabila a bebelusului. Exista o modalitate ca o femeie insarcinata sa poata depista ea insasi hipoxia fetala. Aceasta se poate face incepand cu al doilea trimestru de sarcina (cand miscarile fatului incep sa se manifeste). In mod normal, miscarile fatului trebuie sa se manifeste de el putin 10 ori pe zi.

Simptome

Inainte de nastere, bebelusul poate avea o respiratie slaba si un ritm cardiac scazut. Dupa nastere, el poate avea pielea vanata, un ton muscular slab si reflexe slabe. In timpul nasterii, tensiunea sangelui mamei poate fi scazuta.

Tratament

La primele simptome de hipxie, mama este spitalizata de urgenta. Obiectivul primar al tratamentului este de a stabiliza rezerva de oxigen a fatului. Pentru asta, pacientei i se prescrie odihna la pat si medicamente ce imbunatatesc permeabilitatea oxigenului si metabolismul.

La primele semne de imbunatatire a situatiei fatului, mama poate face exercitii fizice, exercii de respiratie si gimnasica in apa.

Daca nu se ia nici o masura de a normaliza reservele de oxigen ale fatului, sau daca simptomele persista timp de mai mult de 28 saptamani, este cel mai bine sa efectuati o operatie de cezariana.

Tratamentul timpuriu si normalizarea sarcinii poate evita anumite consecinte dezastruoase pentru fat.

Diagnostic

  • monitorizarea intensitatii miscarilor fetale
  • monitorizarea ritmului cardiac al fatului
  • analiza cu ultrasuntete
  • ecografia Doppler
  • analiza culorii si cantitatii fluidului amniotic, prin tehnici de diagnosticare ginecologice

Deagnosticarea hipoxiei fetale dupa a 5-a luna de sarcina nu va fi dificila. Este mult mai greu de facut diagnosticul mai devreme, insa cu cat diagnosticul este mai timpuriu, cu atat mai mare este sansa de a evita consecinte negative.

Complicatii

Consecintele ingorarii simptomelor sau a tratamentului cu intarziere pot afecta sanatatea viitorului copil. Complicatiile hipoxiei pot numara:

  • dezvoltarea intarziata
  • hemoragii interne
  • edema intracelulara
  • tulburari in formarea si dezvoltarea organelor interne, oaselor si creierului fatului

Pentru un copil nou nascut, consecinte sunt la fel de grave:

  • paralizie cerebrala
  • disabiliati mintale
  • retard
  • boli neurologice
  • inabilitatea indeplinirii functiilor caracteristice primelor zile de dupa nastere
  • schimbari in structura unor organe interne
  • hemoragii

Atat hipoxia acuta, cat si cea cronica pot duce la moartea fatului in pantec sau in timpul primei saptamani de viata.

Pentru mama, consecintele hipoxiei fetale sunt mai mult psihice decat fizice:

  • depresie prelungita asociata cu moartea copilului
  • lipsa a oricariei sarcini ulterioare
  • trauma postpartum

Constipatia in timpul sarcinii

Cauze

Constipatia este o problema frecventa in timpul unei sarcini. Pana la 50% din femeile gravide sufera de constipatie la un momentdat.

Una dintre cauzele constipatiei este marirea hormonului progesteron in timpul sarcinii. Acest hormon relaxeaza muschii netezi ai corpului, printre care se numara si muschii tractului digestiv. Asa inseamna ca mancarea va trece mai greu prin intestine.

Problema se poate intensifica odata cu avansarea sarcinii, datorita presiunii pe care uterul, aflat in continua crestere, o exercita asupra rectului.

Problema poate fi inrautatita si de suplimentele de fier, in special in doze mari.

Tratament

Cateva sfaturi pentru a preveni sau macar usura problemele de constipatie din timpul unei sarcini sunt:

  • Consumul zilnic de alimente bogate in fibra

    • cereale integrale
    • orez maro
    • fasole
    • fructe si legume proaspete

    Daca obisnuiti sa mancati cereale la micul dejun, este bine sa adaugati cateva lingurite de tarate neprocesate. Aceste tarate trebuie insotite si de multe lichide. Efectele vor fi vizibile in cateva zile.

  • Hidratare

    Incercati sa consumati aproximativ 2 litri de apa pe zi. Sau macar asugrati-va ca besti suficienta apa incat urina dumneavoastra sa fie perfect transparenta.

    De asemenea, puteti opta pentru sucuri naturale. In special sucul de prune.

  • Activitate fizica

    Plimbarile, inotul, incalecarea unei biciclete aflate in stare de repaus si exercitiile yoga sunt toate modalitati de a usura constipatia si a-ti imbunatati saatatea si aspectul fizic.

  • Suplimentele de vitamine prenatale

    Daca luati astfel de suplimente, iar acestea contin mult fier, ar fi indicat sa le schimbati. Bineinteles, acest sfat nu se aplica daca suferiti de anemie

Remedii complementare

Exista un numar terapii pe care le puteti incerca, dovezile in legatura cu efectivitatea lor sunt, de multe ori, contradictorii.

  • Acupunctura sau presopunctura

    Aceste terapii se bazeaza pe teoria conform careia anumite puncte din corpul uman pot fi stimulate pentru a va imbunatati sanatatea. Un astfel de punct care are legatura cu digestia este localizat in mijlocul burtii, la 3 degete sub buric. Apasati usor acel punt la intervale neregulate, de 20-30 ori. REpetati acest lucru de mai multe ori pe zi.

  • Aromaterapia

    Amestecati 3-4 picaturi de uleiuri esentiale, precum sweet orange, lamaie, lime, grapefroup sau bergamot cu 1 lingurita de ulei vegetal. Intindeti-va in cada de baie si masati-va, usor, burta cu solutia rezultata, in directia acelor de ceasornic.

    Este neindicat sa folositi forta in timpul masajului, in special daca prezentati riscuri de nastere prematura sau daca suferiti de placenta previa.

  • Remedii naturiste

    Puteti consuma ceai de papadie facut din petalele plantei. Frangeti frunzele in apa clocotita si beti zilnic ceaiul rezultat pentru a usura constipatia.

  • Homeopatie

    Nu exista nici o dovada care sa confime efectivitatea tratamentelor homeopatice. Dar daca, totusi, doriti sa incercati un astfel de tratament, asigurati-va ca consultati un homeopat calificat.

  • Osteopatie

    Osteopatia poate corecta iregularitatile scheletului dumneavoastra. Teoretic, o leziune mai veche a scheletului ar putea exercita presiune asupra partilor mai fragile ale corpului, inclusiv stomacul si intestinele.

    Exista dovezi conform carora osteopatia poate combate dureri ale gatului sau ale zonei lombare. Nu este, insa, sigur faptul ca aceste beneficii pot afecta digestia dumneavoastra din timpul sarcinii.

  • Reflexologie

    Reflexologia se bazeaza pe idea conform careia anumite zonte ale talpii piciorului sunt asociate cu diferite parti ale corpului.

    Chiar si acasa, puteti incerca un tratament mai simplu de reflexologie. Puteti ruga pe cineva sa va maseze arcul piciorului. Reflexologistii spun ca arcele piciorului corespund sistemului digestiv. Masajul trebuie sa fie efectuat circular, in sensul acelor de ceasornic, deoarece corespunde cu directia miscarilor intestinale. Masajul trebuie sa dureze aproximativ la fiecare picioar in parte.

    Daca doriti sa va masati singura, puteti folosi zonele de reflexologie aflate in maini. Masati-va palmele iambelor maini in sensul acelor de ceasornic. Sau… puteti pune 2 sticle sub talpile picioarelor si sa le rotiti inainte si inapoi pe podea.

    Daca doriti ajutorul unui expert in reflexologie, va trebui sa va faceti programare la unul. Tineti minte, insa, ca acest lucru costa bani si nu exista dovezi care sa confirme faptul ca reflexologia ajuta la tratarea conditiilor medicale

Este constipatia din timpul sarcinii o problema majora?

De obicei, nu. In unele cazuri, insa, constipatia din timpul sarcinii poate fi un simtom al unei alte probleme. Daca problemele dumneavostra de constipatie sunt insotite de dureri abdominale sau gasiti sange in servetel dupa ce va suflati nasul, este important sa faceti o analiza medicala.

Infectia membranelor si lichidului amniotic

Infectia bacteriana a membranelor amniotice si a lichidului amniotic se numeste Corioamniotita.

Cauze

Corioamniotita este cauzata de bacterii precum E. coli, streptococul de grup B sau alte bacterii care pot infecta vaginul unei femei.

Factori de risc

Corioamniotita apare la intre 1-2% din sarcini si exista o legatura dintre ea si nasterea prematura.

Femeile care sufera de o rupere prematura a apei prezinta un risc ridicat de contractare a infectiei. Acest lucru se datoreaza faptului ca bacteriile pot patrunde, prin ruptura, in sacul amniotic.

Aparitia infectiei este mult mai probabila daca exista unul sau mai multi dintre urmatorii factori:

Simptome

Simptomele Corioamniotitei constau in febra si cel putin 2 dintre urmatoarele:

  • tahicardie materna
  • Leucocitoza materna
  • dureri ale uterului
  • scurgeri a lichidului amniotic, insotite de un miros neplacut al acestuia

Daca se suspecteaza existenta Corioamniotitei, dar ruperea apei este doar superficiala, doctorul ar putea recomanda un test de amniocenteza, pentru a analiza lichidul amniotic.

Tratament

Tratamentul Corioamniotitei trebuie sa inceapa imediat, pentru a preveni complicatiile si a minimiza timpul necesar recuperarii.

In urma diagnosticarii Corioamniotitei, se prescriu antibiotice pentru a elimina bacteriile.

Daca infectia este prea severa, sau sanatatea fatului este in pericol, nasterea, chiar si prematura, este cel mai bun tratament.

Complicatii

Corioamniotita este considerata o urgenta medicala, deoarece ea poate duce la complicatii serioase, precum:

  • Bacteremia (infectie a sistemului circulator; afecteaza intre 3-12% din cazuri)
  • Endometrita (infectie a mucoasei uterului)
  • necesitatea unei operatii de cezariana
  • hemoragii puternice la nastere
  • cheaguri de sange in plamani si pelvis

Pana la 8% din femeile nevoite sa nasca prin cezariana din cauza Corioamniotitei, se aleg cu infectii ale ranilor rezultate, iar 1%, cu puroi in zona pelvisului. Exista cazuri, desi rare, de morbiditate materna datorata infectiilor.

Bebelusii rezultati in urma sarcinilor afectate de Corioamniotita sunt si ei in pericol de a se alege cu complicatii:

  • 1% din cazuri, ei pot suferi de meningita
  • intre 5% si 10% din bebelusii infectati pot suferi de Pneumonie sau Bacteremie.

In cazul bebelusilor nascuti prematur, complicatiile datorate Corioamniotitei pot fi fatale.

Prevenire

Pentru a preveni Corioamniotitei, se poate:

  • face analize medicale in al doilea trimestru pentru a depista vaginoza bacteriana
  • face analize medicale in perioada 35-37 saptamani, pentur a depista infectiile cu E. Coli sau cu Streptococul de grup B
  • reduce numarul de examinari vaginale in timpul perioadei de travaliu
  • minimiza frecventa monitorizarilor fatului

Deficienta de fluid amniotic

Fluidul amniotic face parte din mediul de sustinere a vietii fatului. Acesta protejeaza bebelusul si ajuta in dezvoltarea muschilor, membrelor, plamanilor si sistemului digestiv. El se formeaza imediat dupa formarea sacului amniotic la 12 zile dupa procreare. Initial, acesta este format din apa furnizata de organismul mamei. In jurul celei de-a 20-a saptamana, substanta primara din care este format fluidul amniotic este urina fatului. Pe parcursul cresterii fatului, fluidul amniotic il va ajuta sa se miste in uter. In al doilea semestru, fatul va incepe sa respire si sa inghita fluidul amniotic. In unele cazuri, cantitatea de fluid amniotic poate fi prea mica sau prea mare. Atunci cand nivelul de fluid amniotic este prea mic, conditia se numeste oligohidramnios, sau deficienta de fluid amniotic.

Diagnosticare

Conditia poate fi suspectata pentru prima data daca abdomentul dumneavoastra este suspicios de mic pentru varsta dumneavosta geastationala.

Doctorii au la indemana cateva metode pentru a masura cantitatea de fluid amniotic din uter. Daca, la 32-36 saptamana de sarcina, doctorul masoara un volum al fluidului amniotic mai mic de 500ml, atunci se poate da diagnosticul de deficienta de fluid amniotic.

Aproximativ 8% din femeile gravide sufera de nivele scazute de fluid amniotic. Jumatate din acestea sunt diagnosticate cu deficienta de fluid amniotic. Aceasta conditie poate duce la complicatii medicale.

bebelus in sacul amnioticIn uter, fatul inghite, in mod regulat, fluidul amniotic si-l excreta sub forma de urina. Acest lucru inseamna ca nivelul de fluid din sacul amniotic creste si scade zilnic.

Nivelul de fluid amniotic creste odata cu varsta gestationala a sarcinii. Torul porneste cu doar cativa mililitri de lichid. Cantitatea creste constant pana la varsta gestationala de 36 saptamani, cand volumul de fluid masoara intre 800mL si 1L. Incepand cu saptamana 38, nivelul de fluid incepe sa scada constant pana in momentul nasterii.

Cauze

  • Malformatii congenitale

    Probleme ale dezvoltarii rinichilor sau tractului urinar pot cauza o productie scazuta de urina.

  • Probleme ale placentei

    Daca placenta nu furnizeaza bebelusului suficient sange si substante nutritive, atunci este posibil ca bebelusul sa inceteze din a recicla fluidul.

  • Scurgerea sau ruptura membranelor

    Se poate manifesta printr-o tasnitura sau o scurgere constanta de fluid. Se datoreaza unei rupturi in membrana. Ruperea prematura a membranelor poate rezulta in scaderea nivelului de fluid amniotic.

  • Sarcina indelungata

    O sarcina care se extinde pe o perioada mai lunga de 42 saptamani poate suferi de deficienta de fluid amniotic. Aceasta extindere poate fi rezultatul declinului functii placentale.

  • Complicatii Maternale

    Factori precum deshidratarea maternala, hipertensiunea, preeclampsia, diabetul si hipoxia cronica pot duce la deficienta de fluid amniotic.

Riscuri

Riscurile asociate edficientei de fluid amniotic depind adesea de varsta gestationala a sarcinii. Fluidul amniotic este esential dezvoltarii muschilor, membrelor, plamanilor si sistemului digestiv. In cel de-al doilea trimestru, bebelusul incepe sa inspire si sa inghita fluidul amniotic pentru a-si ajuta plamanii sa creasca si sa se dezvolte.

Prima jumatate a sarcinii

Riscurile ce apar in cazurile in care deficienta de fluid amniotic dateaza inca din prima jumatate a sarcinii sunt mult mai grave si includ:

  • Compresia urganelor fatului, ce rezulta in malformatii congenitale.
  • Marirea sansei de avort spontan sau chiar de moarte fetala

A doua jumatate a sarcinii

Tratament

Tratamentul pentru deficienta de fluid amniotic depinde de varsta gestationala. Daca va apropiati de finalul sarcinii, nasterea de urgenta prin cezariana a bebeluslui este cea mai buna solutie. In caz contrar, doctorul va va monitoriza, cu foarte multa atentie, niveul de fluid amniotic si va efectua teste pentru a montioriza activitatea fatului.

Alte tratamente includ:

  • Infuzia cu fluid amniotic in timpul nasterii printr-un cateter intrauterin. Acest fluid infuzat actioneaza ca o captuseala pentru cordonul umbilical. Aceasta captuseala ajuta la prevenirea necesitatii unei operatii de cezariana.
  • Injectia de fluid inainte de nastere, prin amniocenteza. Aceasta este o solutie temporara, insa ajuta doctorii sa observe anatomia fatului si sa stabileasca un diagnostic.
  • Rehidratarea maternala prin intermetiului fluidelor orale sau intravenoase s-a dovedit a ajuta la sporirea nivelului de fluid amniotic.

Anemia fetala

Ce este anemia fetala?

Anemia fetala este o conditie medicala care duce la un nivel prea scazut de celule rosii in sistemul circulator al fatului. Aceasta lipsa de celule rosii duce la o deficienta de oxigen in corpul fatului.

Anemia fetala poate fi mai mult sau mai putin severa si poate duce la o larga varietate de complicatii. In cazurile mai severe, inima fatului incepe sa pompeze mai puternic pentru a compensa pentru lipsa de celule rosii. Acest lucru este periculos se poate duce la insuficienta cardiaca sau hidrops.

Cauze

Cea mai frecventa cauza a anemiei fetale este o anume diferenta intre antigenele sau proteinele din corpul mamei si cele din corpul fatului. Aceasta diferenta se numeste izoimunizare.

Izoimunizarea apare atunci cand fatul mosteneste de la tata anumite antigene care nu sunt prezente si in corpul mamei. Atunci, corpul mamei nu recunoaste aceste antigene si genereaza anticorpi pentru a le ataca. Ca urmare, acesti anticorpi ataca celulele fatului si pot duce la distructia celulelor rosii ale fatului. In cazurile mei severe, poate interveni anemia fetala, care duce la insuficienta cardiaca, iar insuficienta cardiaca duce la deces.

Diagnosticare

Ultrasunete

Analizele cu ultrasunete il pot ajuta pe doctor sa prevada insuficienta cardiaca sau hidropsul, care apar in urma anemiei fetale. In cazul aparitiei hicropsului, apar umflaturi ale tesuturilor fatului. In unele cazuri, apare insuficienta cardiaca datorita ritmului cardiac care s-a marit pentru a combate lipsa de oxigen din sange.

In unele cazuri, medicul poate suspecta prezenta anemiei, cand exista o marire a vitezei cu care sangele este pompat prin una dintre vasele de sange din creierul fatului.

Analiza unei monstre din sangele mamei

Monstra de sange poate indica prezenta, in corpul mamei, a unor anumiti anticorpi ce pot cauza anemia fetala.

Amniocenteza

Amniocenteza este o procedura prin care se insereaza o seringa prin abdomenul mamei, pana in sacul amniotic, de unde se ia o monstra de fluid amniotic. Aceasta monstra poate indica nivelul de bilirubina din corpul fatului. Prin studierea acestui nivel se poate determina gradul de daune a celulelor rosii.

Analiza unei monstre din sangele fatului

Procedura este aproape identica celei de amniocenteza. Se insereaza o seringa prin abdomenul mamei, pana in vena umbilicala. Apoi, se extrage o monstra din sangele fatului care urmeaza sa fie analizata. Intreaga procedure este ghidata de ultrasunete.

Exista, insa, riscul de aparitie a unor complicatii grave precum:

Tratament

In cazuri de anemie moderata sau severa, se poate apela la transfuzii de sange pentru a transfuza in vena umbilicala, celule rosii compatibile cu corpul mamei. Aceasta procedura este similara procedurii de preelevare a unei monstre din sangele fatului. In functie de conditia fatului, se poate vorbi despre necesitatea repetarii acestei proceduri odata la 1-4 saptamani.

Excesul de fluid amniotic

Fluidul amniotic este lichidul protectiv continut de sacul amniotic. Acest fluid este ca o captuseala pentru fat si faciliteaza schimbul de nutrienti, apa si produse biochimice dintre mama si fat.

De unde provine fluidul amniotic?

In timpul primelor 14 saptamani de sarcina, are loc o trecere de fluid de la sistemul circulator, la sacul amniotic. La inceputul celui de-al doilea semestru, fatul incepe sa inghita acest fluid si sa excrete urina. Eventual, urina excretata va fi inghitita inapoi, impreuna cu fluidul amniotic. Acest proces se repeta, iar, la un momentdat, majoritatea fluidului din sacul amniotic consta in urina fatului.

Deci, fatul joaca un rol important in pastrarea balantei fluidului din sacul amniotic. Uneori, insa, apar probleme care rezulta fie intr-un exces, fie intr-o lipsa de fluid. Ambele sunt probleme care trebuie rezolvate.

Excesul de fluid amniotic se numeste polihidramnios, iar lipsa se numeste oligohidramnios.

Cantitatea optima de fluid amniotic

In circumstante normale, cantitatea de fluid amniotic creste pana la inceputul celui de-al treilea trimestru. Atunci, cantitatea de fluid amniotic atinge aproximativ 1.13 litrii. Odata cu inceputul celui de-al treilea trimestru, cantitatea lichidului scade gradat pana in momentul sarcinii.

Simptome

  • respiratie dificila
  • umflaturi in extremitatea inferioara a corpului
  • productie scazuta de urina
  • costipatie
  • simtul unei calduri arzatoare in zona inimii
  • impresia de etanseitate a burtii

Medicul poate suspecta aceasta problema daca uterul dumneavostra creste mai repede decat ar trebui. Excesul de fluid poate fi insotit si de disconfort abdominal, dureri ale spatelor, inabilitatea de a respira si unflaturi grave ale picioarelor si incheieturilor acestora. La aparitia acestor simptome, medicul va va recomanda o analiza cu ultrasunete.

Cauze

Expertii nu cunsoc inca cauzele majoritatii dintre cazurile de exces de lichid amiotic, in special cazurile mai putin severe. Unele cauze ale exceselor mai severe de fluid amniotic includ:

  • Diabetul maternal

    Va puteti alege cu exces de fluid amniotic daca suferiti de diabet si nu-l puteti tine sub control. Aproximativ 10% din femeile gravide diabetice sunt diagnosticate cu exces de fluid amniotic. Diagnosticarea se face, de obicei, in cel de-al treilea semestru.

  • Sarcina multipla

    Sarcina cu gemeni, tripleti sau chiar mai multi copii, mareste riscul de aparitie a excesului de fluid amniotic. Acest exces este mult mai probabil in cazurile de transfuzie de la geaman la geaman. Aceasta face ca un geaman sa aibe prea mult fluid amniotic, dar celalant, prea putin.

  • Anomalii genetice

    Bebelusii cu un exces ridicat de fluid amniotic au o probabilitate mai mare de a avea o anomalie genetica.

  • Anomaliile fetale

    In cazuri rare, fatul poate avea o problema medicale care-l va opri din inghitirea fluidului (rinichii lui, insa, contiua sa produca urina, stricand, astfel, echilibrul). Aceasta problema medicale poate consta in orice problema care previne sau ingreuneaza inghitirea. Exemple ar putea fi voma fortata, despicaturi labiale sau urice tip de blocaj al tractului gastroinestinal. Inghitirea poate fi prevenita sau ingreunata si de unele probleme neurologice, precum un defect al tubului neural sau hidrocefalia.

  • Anemia fetala

    In cazuri si mai rara, excesul de fluid amniotic poate semnala faptul ca fatul sufera de anemie. Aceasta anemie este cauzata de o incompatibilitate de Rh sau de o infectie precum boala obrajilor palmuiti. In ambele cazuri, problema poate fi tratata prin intermediul transfuziilor de sange in uter. Boala obrajilor palmuiti se poate vindeca de la sine, insa nu si imcompatibilitatea de Rh.

Tratament

Odata diagnosticata, medicul va efectua o analiza cu ultrasunete si o amniocenteza pentru a identifica potentialele anomalii, infectii sau defecte genetice.

Va trebui sa faceti analize medicale pe tot parcursul sarcinii pentru a monitoriza dezvoltarea fatului si a observa potentialele semne ale nasterii premature. De asemenea, daca nu ati facut deja teste pentru diabetul gestational, le veti face acum.

Datorita nivelului in exces al fluidului amniotic, exista un risc mai ridicat de prolaps de cordon ombilical sau abruptie placentala. Ambele necesita o operatie prin cezariana.

Balonarea excesiva a uterului datorata nivelului excesiv de lichid mareste riscul de hemoragii postnatale.

Suferinta fetala

Termenul de suferinta fetala a fost folosit de-alungul timpului pentru a descrie faptul ca fatul nu primeste suficient de mult oxigen. De multe ori, conditia este detectata prin descoperirea anomaliilor in ritmul cardiac al fatului.

Desi termenul este des utilizat, nu este bine definit. Datoria acestei ambiguitati, a face un diagnostic si a recomanda un tratament corespunzator este mai dificil. Tot datorita acestei ambiguitati a termenului, exista riscul de a primi tratamentul gresit.

Suferinta fetala este adesea confundat cu asfixierea fatului. Aceasta asfixiere ia loc atunci cand bebelusul nu primeste suficient oxigen in perioada prenatala, perinatala sau postnatala. Ea poate avea diverse cauze, precum:

  • un nivel scazut de oxigen in sangele mamei
  • circulatia sanguina scazuta in corpul fatului datorata compresiei cordonului umbilical

Diagnosticarea suferintei fetale

Este important ca medicul sa monitorizeze fatul pe perioada sarcinii, pentru a detecta orice potentiala complicatie. Una dintre cele mai frecvent utilizate modalitati de monitorizare este moniorizarea electrica a ritmului cardiac al fatului. Beneficiile acestei modalitati de monitorizare includ:

  • Abilitatea de a recunoaste aparitia hipoxiei (fatul nu primeste suficient oxigen), analizand ritmul cardiac al fatului
  • Abilitatea de a monitoriza contractiile mamei
  • Abilitatea de a monitoriza reactia fatului la hipoxie
  • Un rezultat mai pozitiv in cazurile nasterilor ce prezinta riscuri mari

Exista, insa, riscul de a misinterpretare a accestui ritm cardiac si a apela eronat la o operatie de cezariana.

Frecventa

Incidenta exacta a suferintei fetale este nesigura, insa estimarile variaza intre 4% si 1% din sarcini.

Cauze

Ele includ, dar nu se limiteaza la:

  • abruptie placentala
  • anemie
  • deficienta sau excesul de fluid amniotic
  • hiertensiune indusa de sarcina
  • sarcinile mai lungi de 42 saptamani
  • restrictia de crestere intrauterine
  • prezenta meconiului in fluidul amniotic (acesta poate bloca caile respiratorii ale fatului)

Tratament

Tratamentul principal folosit este resurscitarea inrauterina. Acest tratament poate preveni alte interventii medicale nenecesare.
Modalitati de realizare a resurscitarii intrauterine includ:

  • asigurarea hidratarii mamei
  • asigurarea faptului ca coprpul mamei primeste suficient oxigen
  • amnioinfuzia
  • tocolisis
  • destroza hipertonica intravenoasa
Exista, insa, cazuri in care o operatie urgenta de cezariana este necesara. Inaintea interventiei medicale, este recomandata confirmarea suferintei fetale printr-un studiu de echilibru acid-baza a sangelui fatului. Existenta acestei recomandari se datoreaza multitudinii de diagnosicarii eronate a conditiei si misinterpretarii ritmului cardiac al fatului.Suferinta fetala evidentiza importanta ingrijirii prenatale si monitorizarii atat mamei, cat si a fatului, pe toata durata sarcinii.

Placenta Accreta

Manifestare

Placenta este un organ care se ataseaza peretelui uterin si hraneste fatul pe parcursul a celor 9 luni de zile. Exista, insa, o conditie care face ca placenta sa se ataseze prea adanc in peretele uterin. Aceasta conditie se numeste Placenta Accreta.

In mod normal, dupa sarcina, placenta se detaseaza de peretele uterin. La fameile care sufera de Placenta Accreta, placenta ramane, partial sau complet, intepenita in peretele uterin. Acest lucru poate cauza hemoragii severe dupa nastere.

In functie de severitatea conditiei, Placenta Accreta se mai poate numi si Placenta Increta sau Placenta Percreta. Aproximativ 1 din 2.500 de sarcini sufera de Placenta Accreta.

Placenta Accreta este atunci cand placenta se ataseaza prea adanc in peretele uterin, insa nu penetreaza muschii peretelui uternin. Aceasta este cea mai frecvent intalnita variatie a conditiei. Ea este intalnita la aproximativ 75% din cazuri.

Placenta Increta este atunci cand placenta se ataseaza prea adand in peretele uterin si penetreaza muschii peretelui uterin. Aceasta este intalnita la doar 15% din cazuri.

Placenta Percreta este atunca cand placenta se ataseaza atat de adanc in peretele uterin, incat il penetreaza si se ataseaza de un alt organ, precum vezica urinara. Aceasta este cea mai rara variatie a conditiei, fiind intalnita la doar 5% din cazuri.

Cauze

Cauzele specifice acestei conditii sunt necunoscute, insa este posibil ca ea sa aibe legatura cu o alta conditie medicala, numita Placenta Previa si cu operatiile de cezariana efecutate in trecut. Placenta Accreta este intalnita la 5 – 10% dintre femeile care sufera si de Placenta Previa.

O operatie de cezariana mareste probabilitatea aparitiei conditiei, in viitor. Probabilitatea se mareste odata cu numarul de operatii de cezariana suferite. Peste 60% din femeile care sufera de Placenta Accreta au suferit, in trecut, operatii repetate de cezariana.

Riscuri

Mama

Datorita acestei conditii medicale, placenta va fi greu de desprins de peretele uterin. Riscul principal este cel al hemoragiilor ce pot aparea in urma incercarilor de a o resprinde manual. Hemoragiile severe pot fi fatale.

Alte riscuri includ riscul leziunii uterului ca rezultat a indepartarii placentei. La Placenta Percreta, acest risc se extinde si la alte organe. Histerectomia este o interventie frecventa in aceste cazuri, insa consta in indepartarea uterului si a abilitatii de a procrea.

Bebelusul

Riscurile principale ale fatului sunt posibilitatea nasterii premature si complicatiile medicale care apar in urma acesteia. Sangerarile in al treilea trimestru pot indica existenta conditiei Placenta Accreta. Aceasta, de multe ori, rezulta in nasteri premature.

Tratament

Nu exista nici o modalitate de a preveni Placenta Accreta, iar cand aceasta este diagnosticata, exista putine solutii de tratare. In urma diagnosticarii, medicul va monitoriza sarcina cu scopul de a planifica nasterea printr-o operatie care ar putea salva uterul.

Din nefericire, Placenta Accreta poate fi atat de sevara, incat o operatie de histerectomie va fi obligatorie.