Scorul Bishop

Scorul Bishop este un sistem folosit de medicii specialisti pentru a estima probabiliatea de a intra in curant in procesul de travaliu. El a fost inventat in 1964 de Dr. Edward Bishop, si variaza intre 0 si 12.

Calcularea scorului bishop se bazeaza pe urmatorii factori:

  • gradul de dilatare a cervixului (cu cat mai dilatat, cu atat mai bine)
  • cat de scurt este cervixul (cu cat mai scurt, cu atat mai bine)
  • cat de mult a avansat fatul in josul pelvisului (cu cat mai mult, cu atat mai bine)
  • consistenta cervixului, adica daca este mai tare sau mai fin (cu cat mai fin, cu atat mai bine)
  • pozitia cervixului, adica daca acesta este indreptat inainte sau inapoi (inainte este mai bine)

Un Scor Bishop de 8 sau mai mult indica faptul ca cervixul este pregatit de nastere. Un scor de 6 sau mai putin indica un cervix inca imatur.

Daca aveti un scor bishop scazut, puteti sa decideti sa nu apelati la nici o metoda de inductie a sarcinii si sa asteptati ca travaliul sa se declanseze natural. Aveti si optiunea de a naste prin cezariana.

Prostaglandina, o substanta folosita pentru a maturiza cervixul, poate fi folosita pentru a induce sarcina. Atunci, scorul bishop este recalculat. Daca acesta este inca scazut, iar travaliul inca nu s-a declansat puteti decide daca doriti sa va mai fie administrate substante mai puternice pentru inducerea sarcinii, sau daca doriti sa optati pentru o operatie de cezariana. Daca nu prezinta riscuri, veti putea opta si pentru a astepta sa intrati natural in travaliu.

Cum este scorul Bishop influentat de fiecare factor

Pozitia cervixului

Pozitia cervixului se schimba odata cu ciclul menstual si tinde sa se pozitioneze tot mai inaite odata cu apropierea travaliului.

Consistenta cervixului

La mamele care nas pentru prima data, cervixul lor este tipic mai tare si mai rezistent la intindere. Cu fiecare nastere naturala, cervixul devine tot mai flexibil la nastere.

Dilatarea cervixului

Reprezinta gradul de deschidere a cervixului si este cel mai important factor al scorului Bishop.

Pozitia fatului

Pozitia fatului se masoara relativ cu spina ischiadica, care se afla la aprox. 3-4 cm in interioriul vaginului. Medicul specializt vizualizeaza locatia acesteia si o foloseste ca punct de referinta.

Un numar negativ sugereaza ca fatul se afla mai adanc in pantec decat spina ischiadica, iar numere pozitive sugereaza contrariul.

Cat de precis este scorul Bishop?

Scorul Bishop este doar unul dintre de a determina daca aveti nevoie de ajutor medical pentru a declansa travaliul si cat de probabil este ca inductia sa reuseasca. Exista cazuri de femei care au avut un scor Bishop scazut, dar care au reusit sa nasca natural multumita inductiei.

Preeclampsia in timpul sarcinii

Preeclampsia este o complicatie de sarcina caracterizata de tensiune ridicata si simprome ale unor leziuni ale unui organ, in general, ficatul sau rinichii. Preeclampsia incepe, de obicei, dupa primele 20 saptamani de sarcina la femeile ale caror tensiune era, initial, normala. Chiar si cea mai mica crestere a tensiunii poate fi un simptom al preeclampsiei!

Netratata, preeclampsia poate duce la complicatii serioase, chiar fatale. Daca suferiti de preeclampsie, singurul tratament este nasterea prematura a copilului.

Daca sunteti diagnosicata cu preeclampsie prea devreme pentru a naste bebelusul chiar si prematur, veti avea o decizie grea de facut: fatuil mai are nevoie de timp pentru a se dezvolta, insa trebuie sa evitati sa va expuneti la riscul de a va alege cu complicatii serioase.

Preeclampsia este una din 4 tulburari ale tensiunii arteriale ce pot aparea pe parcursul unei sarcini. Celelalte 3 sunt:

Simptome

Tensiunea sangelui poate creste usor sau brusc. Monitorizarea tensiunii sangelui este o parte importanta a ingrijirii prenatale. Primul semn al preeclampsiei este o ridicare a tensiunii sangelui.
Alte semne ale preeclampsiei pot include:

  • excesul de proteine in urina si alte semne de probleme la rinichi
  • dureri severe de cap
  • pierderea temporara a vederii, vedere in ceata sau sensibilitate la lumina
  • dureri abdominale, de obicei, sub coaste, in partea dreapta a corpului
  • voma si senzatii de greata
  • urinare mai scazuta decat de obicei
  • scaderea nivelului de trombocite din sange
  • deteriorarea functiei ficatului
  • senzatii de lipsa de aer cauzate se prezenta unor fluide in plamani

Cauze

Cauza exacta a preeclampsiei include mai multi factori. Expertii cred ca preeclampsia apare intai in placenta. La inceputul sarcinii apar noi vase de sange pentru a furniza mai eficient sange placentei. La femeile ce sufera de preeclampsie, aceste vase de sange nu se dezvolta si nu functioneaza corespunzator. Ele sunt mai inguste decat in mod normal si rectioneaza neobisnuit la impulsurile hormonale, ceea ce limiteaza cantitatea de sange ce poate curge prin ele. Cauzele acestei dezvoltari anormale pot include:

  • nefurnizarea a suficient sange catre placenta
  • leziuni ale vaselor sanguine
  • probleme ale sistemului imunitar
  • unii factori genetici

Factori de risc

  • daca aveti o ruda care a suferit de preeclampsie
  • hipertensiune cronica
  • prima sarcina (riscul de aparitie a preeclampsiei este cel mai ridica la prima arcina)
  • schimbare de paternitate (schimbarea partenerului mareste riscul de aparitie a preeclampsiei)
  • varsta (riscul de aparitie a preeclampsiei este mai ridicat atunci cand varsta materna este foarte mica sau foarte mare, peste 40 ani)
  • obezitate
  • sarcina multipla
  • intervalul de timp dintre sarcini (sarcinile repetate la inervale mai mici de 2 ani sau mai mari de 10 prezinta un risc mai mare de aparitie a preeclampsiei)
  • daca ati suferit in trecut sau inca suferiti de unele conditii precum:
    • hipertensiune cronica
    • migrene
    • diabet de tip 1 sau 2
    • probleme cu rinichii
    • proleme de coaculare a sangelui
    • lupus
  • fertilizarea in vitro

Complicatii

  • restrictia cresterii fatului
  • nastere prematura
  • abruptie placentala
  • sindromul HELLP
  • eclampsia
  • leziuni ale organelor
  • boli cardiovasculare

Cu cat preeclampsia este mai severa si apare mai devreme, cu atat mai mari sunt riscurile pentru mama si pentru bebelus. Este posibil sa fie nevoie sa apelati la o nastere indusa.

Nasterea prin cezariana ar putea fi necesara daca suferiti de anumite conditii obstetrice.

Prevenire

Expertii sunt intr-o continua cautare a modalitatilor de prevenire a preeclampsiei, insa inca nu au fost descoperite stretegii concrete. Unele studii au constatat ca suplimentele medicale de vitamina D duc la scaderea riscului de aparitie a preeclampsiei, insa altele nu au gasit nici o legatura.

In unele cazuri, ati putea scadea riscul de preeclampsiei prin administrarea a:

  • unor mici doze de aspirina
  • suprimente de calciu

Insuficienta placentala

Insuficienta placentala, numita si disfunctie placentala este o complicatie rara, dar serioasa a sarcinii. Ea apare atunci cand placenta nu se dezvola corespunzator sau cand apar leziuni ale acesteia. Aceasta tulburare a sistemului circulator duce la scaderea nivelului de sange din corpul mamei. Insuficienta placentala poate aparea si atunci cand nivelul de sange a mamei nu creste corespunzator, in timpul sarcinii.

Aparitia unui defect al placentei face ca aceasta sa sa fie incapabila de a furniza fatului o cantitate suficienta de oxigen si nutrienti. Insuficienta placentala mareste riscul mamei de a se alege cu complicatii.

Insuficienta placentala nu poate fi tratata, ci doar ameliorata. Este extrem de important sa obtineti, cat mai devreme, un diagistoc si o ingrijire prenatala corespunzatoare.

Functiile vitale ale placentei

Placenta este un organ foarte complex. El se formeaza si creste in locul in care ovarul fertilizat se ataseaza de peretele uterului.

Cordonul umbilical creste de la placenta, la buricul bebelusului. El asigura circulatia angelui dintre mama si fat. Sangele mamei si sangele fatului sunt filtrate prin placenta, dar nu se amesteca niciodata.

Obiectivele principale ale placentei sunt:

  • transportul oxigenului catre sistemul circulator al fatului
  • extragerea dioxidului de carbon din sistemul circulator al fatului
  • alimentarea fatului cu substante nutritive
  • transportul substantelor nefolositoare catre corpul mamei, pentru a fi eliminate

Placenta joaca un rol important si in productia de hormoni. Ea protejeaza fatul de bacterii si infectii. O placenta sanatoasa continua sa creasca pe parcursul sarcinii. Se estimeaza ca, la nastere, aceasta cantareste intre 450-900g. Ea este eliminata la 5-30 minute dupa nasterea bebelusului.

Cauze

Exista o legatura intre aparitia insuficientei placentale si probleme ale sistemului circulator. Aceste probleme se pot datora unor tulburari vasculare, medicamentelor sau unui stil nesanatos se viata. Cele mai frecvent intalnite cauze sunt:

  • diabetul
  • hipertensiune
  • coagularea sangelui datorata unor tulburari
  • anemia
  • unele medicamente
  • fumatul
  • abuzul de droguri

Insuficienta placentala mai poate aparea daca placenta nu se ataseaza bine de peretele uterin sau daca se despreinde de acesta (in cazurile de Abruptie Placentala)

Simptome

Nu exista simptome materna asociate cu insuficienta placentala, insa unele indicii pot duce la o diagnosticare mai rapida. De exemplu: daca fatul nu creste corespunzator, abdomenul mamei va fi neobisnuit de mic, iar miscarile bebelusului nu vor prea fi simtite.

Complicatii

Tratament Insuficienta PlacentalaMama

Insuficienta placentala nu este, de obicei, un pericol pentru viata mamei. Riscurile sunt, insa, mai ridicate daca ea sufera de hipertensiune sau diabet.

In timpul sarcinii, mama are mai multe sanse de a suferi de:

Bebelus

Cu cat insuficienta placentala apare mai devreme, cu atat problemele bebelusului sunt mai mari. Riscurile bebelusului includ:

  • hipoxia la nastere
  • disabilitati de invatare
  • hipotermic
  • hipoglicemie
  • hipocalcemie
  • prezenta in exces a celulelor rosii
  • nasterea prematura
  • necesitatea efectuarii nasterii printr-o operatie de cezariana
  • moartea

Diagnostic

O ingrijire prenatala adecvata poate duce la o diagnosticare rapida. Aceasta poate imunatati atat situatia mamei cat si a bebelusului. Testele de pot depista insuficienta placentala includ:

  • analiza cu ultrasunete pentru determinarea marimii placentei
  • analiza cu ultrasunete pentru determinarea marimii fatului
  • testarea nivelului de alfa-fetoproteine din sangele mamei (o proteina generata de ficatul bebeluslui)
  • masurarea ritmului cardiac al bebeluslui

Tratarea hipertensiunii si diabetului maternal poate ajuta dezvoltarea fatului.
Un plan de ingrijire prenatala poate include:

  • informarea mamei pe tema preeclampsiei si auto monitorizarea acesteia
  • frecventarea vizitelor la medic
  • odihna la pat pentru a conserva energia pentru bebelus
  • consultarea cu un specialist

Ar putea fi necesara tinerea evidentei zilnica a momentelor in care bebelusul se misca sau loveste.

Daca exista riscul unei nasteri premature, mamei i s-ar putea administra injectii cu steriozi. Acesti steroizi vor imputernici plamanii bebeluslui.

Infarctul placental

Infarctul placental, uneori numit si infarctul cerebral placental este intreruperea circulatiei dintre placenta si fat. Mici astfel de infarcte sunt prezente in aproximativ 1/4 din toate sarcinile si nu prezinta consecinte ulterioare. Insa infarcte mai serioase pot declansa suferinta fetala si alte complicatii de lunga durata. Ele sunt, de obicei, detectate prin ultrasunete.

Cauze

Exista un numar de cauze binecunoscumte ale infarctului placental, ele includ:

De obicei, infarctul placental se datoreaza intreruperii circulatiei sangelui de la mama.

Diagnosticare

Desi nu este mereu prezenta, primul semn al infarctului placental poate fi o hemoragie. Cand un doctor depisteaza infarctul placental, in special inspre sfarsitul sarcinii, poate fi necesara marirea frecventei analizelor cu ultrasunete pentru a monitoriza sanatatea placentei si a fatului.

Complicatii

  • restrictia de crestere intrauterina
  • moartea fetala
  • avortul recurent
  • insuficienta placentara

Tratament

In functie de cat de grava este conditia, mama poate fi spitalizata si sa i se ofere ingrijiere prenatala pana in momenul in care bebelusul poate fi nascut prenatal fara alte complicatii. Daca conditia este grava, fatul trebuie nascut de urgenta printr-o operatie de cezariana.

Eruptii cutanate in timpul sarcinii

Majoritatea cazurilor de eruptii cutanate aparute in timpul unei sarcini nu au legatura, de fapt, cu sarcina. Ele sunt cauzate de alte conditii precum infectii ale pielii, alergii sau dermatita de contact. Aceste eruptii sunt iritante, dar de obicei inofensive.

Doar unele probleme medicale ce afecteaza sarcina cauzeaza si eruptii cutanate. Cea mai rara dintre ele, numita gestatie pemfigoida poate afecta si bebelusul. Deoarece probleme medicale diferite pot avea simptome asemanatoare, este important sa va consultati cu un specialist medical si sa nu autodiagnosticati.

Eruptia atopica a sarcinii

Eruptia Atopica A SarciniiEruptia atopica a sarcinii este un termen general de include 3 conditii:

  • dermatita atopica (eczema)
  • foliculita pruritica a sarcinii
  • prurigo de sarcina

Impreuna, ele sunt responsabile pentru aproape jumatate din totalitatea de conditii de piele diagnosticate in timpul sarcinii.

Eruptia da o senzatie puternica de mancarimi si apare, de obicei, pe maini, picioare si trunchiul corpului.

Eczema este adesea caracterizata de pete rosii, umflaturi mici sau piele inflamata.

Foliculita pruritica arata ca niste umflaturi minuscule.

Prurigo de sarcina poate arata ca niste mici miscaturi de insecte.

Eruptia atopica a sarcinii se trateaza prin medicamente topice si antihistaminice pe cale orala. In unele cazuri se vor administra steroizi pe cale orala. Conditia nu pare a prezenta nici un risc fatului si dispare, de obicei, la 3-4 luni dupa nastere.

Daca ati mai suferit in trecut de aceasta conditie, aveti sanse mai mari de a o contracta din noi in timpul unei sarcini viitoare.

Papule urticariene pruritale si plachete de sarcina

Papule Urticariene Pruritale Si Plachete De Sarcina
Mai putin de 1% din sarcini sunt afectate de aceasta conditie caraterizata de mancarime, umflaturi rosii si pete mari de iritatie pe abdomen.

Aceasta conditie prezinta senzatii extrem de puternice de mancarimi si apare mai intai pe burta in jurul vergeturilor. Ea dispare la cateva zile dupa nastere sau la cateva saptamani si este improbabil sa apara iar in timpul unei sarcini viitoare.

Gestatii pemfigoide

Este o conditie autoimuna foarte rara ce afecteaza doar 1 din 20.000 de sarcini. Gestatia pemfigoidica incepe, de obicei, ca o eruptie cutanata intensa, care pare, la început, o urticarie, dar apoi se transforma in leziuni mari cu vezicule.

Eruptiile incep adesea in buric sau in jurul acestuia si pot afecta si alte parti ale trunchiului corpului precum si bratele si picioarele, inclusiv palmele si talpa piciorului.

Conditia se trateaza cu administrarea steroizilor pe cale orala.

Majoritatea mamelor afectate de aceasta conditie vor naste bebelusi sanatosi, dar conditia mareste sansele ca bebelusul sa se nasca prematur sau subponderal.

Conditia poate aparea si disparea de mai multe ori in timpul sarcinii si, adesea, se manifesta cel mai puternic in perioada postpartum. Dupa nastere, poate dura saptamani sau luni ca conditia sa se amelioreze.

Deoarece gestatiile pemfigoide prezinta riscul aparitiei complicatiilor, veti fi monitorizata cu atentie de catre medic. In unele cazuri, si bebelusul nou-nascut va suferi de aceasta conditie, insa mult mai putin.

Gestatiile pemfigoide tind sa apara iar si iar la sarcinile viitoare si sa fie mai severe.

Postmaturitatea

Durata normala a unei sarcini este de 37-41 saptamani. Postmaturitatea este un termen folosit pentru a descrie bebelusii nascuti dupa 42 saptamani. O nastere timpurie ia loc la 37-38 saptamani, iar o nastere tarzie la 41 saptamani. Foarte putini bebelusi se nasc la 42 saptamani sau mai tarziu.

Cauzele postmaturitatii

Cercetatorii nu stiu de ce unele sarcini dureaza mai mult decat altele. Uneori, data nasterii este estimata gresit deoarece mama nu isi aduce bine aminte data ultimului ciclu menstrual. Daca va amintiti gresit data ultimului ciclu, doctorul nu va putea estima corect data nasterii. Cea mai sigura modalitate de a estima corect daca nasterii este print-o ecografie cu ultrasunete facuta in primul trimestru.

Factorii de risc ai postmaturitatii

Postmaturitatea are o sansa mai mare de a aparea la mamele care au mai dus deja in trecut o astfel de sarcina prematura. La a doua sarcina, riscul de postmaturitate creste de 2-3 ori. Alti factori minori de risc includ:

  • atunci cand bebeluslul este baietel
  • cand mama este invarsta
  • daca mama sufera de obezitate
  • daca au existat cazuri de postmaturitate la mama sau tata

Simptomele postmaturitatii la bebelus

Fiecare bebelus va avea simptome diferite. Unele dintre ele sunt:

  • Postmaturitate Unghii Lungipiele uscata care se cojeste
  • unghii neobisnuit de lungi
  • are parul mai lung decat are in mod normal un bebelus la nastere
  • cutele vizibile pe palme si talpile piciorului
  • o mica cantitate de grasime pe corp
  • pielea lui are o nuanta verde, maro sau galbena datorita meconiumului eliberat in uter
  • bebelusul este mai alert

Simptomele postmaturitatii pot fi uneori confundate cu alte conditii de sanatate.

Cum se face diagniosticul de postmaturitate

Doctorul va face diagnosticul in functie de:

  • infatisarea fizica a bebelusului
  • duranta sarcinii
  • cat de matur pare bebelusul

Tratamentul postmaturitatii bebeluslui

Se vor face anumite teste pentru a verifica nivelul de sanatate al bebeluslui, teste precum:

  • ultrasunete
  • testul fetal non-stress
  • verificarea nivelului de lichid amniotic

Doctorul poate decide ca este mai bine ca travaliul sa fie indus artificial. Iar in timpul travaliului ritmul cardiac al bebelusului va fi monitorizat pentru a depista variatiile cauzate de nivelul scazut de oxigen.

Complicatiile postmaturitatii

Deoarece bebeluslul a avut mai mult timp sa creasca, el va fi mai mare, ceea ce poate prezenta o problema la nastere.

Deoarece placenta imbatraneste inspre sfarsitul sarcinii, riscurile unei sarcini prelungite includ:

  • deficienta de lichid amniotic: lipsa de suficient lichid amniotic poate cauza fatul sa scada in greutate
  • lipsa de oxigen: bebelusii care nu dispun de suficient oxigen vor avea probleme in timpul travaliului
  • aspiratia cu meconiu: cu cat timp un bebelus petrece mai mult in pantec, cu atat mai mult este probabil sa aspire meconiu in plamani
  • hipoglicemia

Atonia Uterina

Atonia Uterina este o complicatie serioasa ce poate aparea dupa nastere. Ea apare atunci cand, dupa nastere, uterul nu reuseste sa se contracte inapoi si poate cauza hemoragia postpartum.

In mod normal, dupa nastere muschii uterului se contracta pentru a expulza placenta. Aceasta contractie aplica presiune pe vasele de sange care faceau legatura cu placenta, pentru a preveni hemoragia. Daca muschii uterului nu reusesc sa se contracte suficient de tare, va aparea o hemoragie puternica datorata acestor vase de sange.

In cazul in care ajungeti sa suferiti de atonie uterina, veti avea nevoie de tratament urgent pentru a opri hemoragia si a inlocui sangele pierdut. Hemoragia postpartum poate fi foarte grava. Doar cu un diagnostic si un tratament rapid va pot asigura insanatosirea.

Simptomele Atoniei Uterine

Simptomul principal al atoniei uterine este faptul ca, dupa nastere, uterul ramane relaxat. Atonia uterina este unul dintre cele mai frecvent intalnite cauze ale hemoragiei postpartum. O hemoragie postpartum este definita ca o pierdere de mai mult de 500ml de sange dupa ce placenta este expulzata.

Simptomele hemoragiei includ:

  • sangerare excesiva si incontrolabila dupa nastere
  • tensiunea sangelui este scazuta
  • ritmul cardiac este ridicat
  • dureri, inclusiv dureri de spate

Cauzele atoniei uterine

Exista mai multi factori ce pot preveni contractia muschilor uterului de dupa travaliu. Acestea pot fi:

  • atunci cand travaliul a fost indelungat
  • atunci cand travaliul trece foarte repede
  • distensia sau cresterea excesiva in volum a uterului
  • utilizarea oxitocinei, a altor substante sau a anesteziei generale in timpul travaliului
  • inducerea travaliului

Exista un risc mai ridicat de aparitie a atoniei uterine daca:

Atonia uterina poate aparea si la mamele care nu prezinta nici un factor de risc!

Diagnosticarea atoniei uterine

Ea se diagnosticheaza, de regula, atunci cand muschii uterini sunt relaxati si exista sangerare excesiva dupa expulzarea placentei.

Doctorul va executa o examinare fizica pentru a exclude alte cauze ale hemoragiei, inclusiv posibilitatea existentei rupturilor la nivelul cervixului sau vaginului, si sa se asigure ca nu exista bucati de placenta inca prezente in uter.

Doctorul poate monitoriza si urmatoarele:

  • pulsul
  • tensiunea sangelui
  • cantitatea de celule rosii
  • factorii de coagulare prezenti in sange

Complicatii ale atoniei uterine

Atonia uterina cauzeaza pana la 90% din cazurile de hemoragie postpartum.

Complicatii ale atoniei uterine includ:

  • hipotensiunea ortostatica
  • anemia
  • oboseala
  • un risc ridicat de aparitie a hemoragiei postpartum in sarcinile viitoare

Anemia si oboseala maresc si probabilitatea ca mama sa sufere de depresie in perioada postnatala.

O complicatie serioasa a antoniei uterine este socul hemoragic. Acesta poate fi chiar fatal!

Tratamentul atoniei uterine

Tratamentul consta in stoparea hemoragiei si inlocuirea sangelui pierdut si include:

  • masajul uterin
  • administrarea oxitocinei, metilergonovina, prostaglandina si alte substante uterotonice
  • transfuziile de sange

In cazurile mai grave, tratamentul va include:

  • interventia chirurgicala pentru a opri hemoragia
  • embolizarea arterelor uterine, ce se face injectant particule mici in artera uterina pentru a bloca circulatia sangelui inspre uter
  • indepartarea uterului, in cazul in care orice alt tratament esueaza

Anemia falciforma in timpul sarcinii

Anemia falciforma, numita si anemia celulelor in secera este o tulburare sanguina transmisa de la parinte la copil. Aceasta se manifesta prin anomalii ale hemoglobinelor.

In mod normal, celulele rosii sunt fine, rotunde si flexibile si arata ca litera „O”. Toate aceste trasaturi le ajuta sa se deplaseze mai usor prin vene si sa transporte oxigen. Anemia falciforma face ca aceste celule sa fie rigide, lipicioase si sa arate ca litera „C” (ca o secera). In aceste conditii, celulele rosii afectate nu se mai pot deplasa cu usurinta prin vasele sanguine si tind sa formeze grupuri care blocheaza circulatia sangelui. Asta duce la dureri si la leziuni ale tesuturilor.

Anemia falciforma dauneaza sarcinii

In unele cazuri, boala se inrautateste pe timp de sarcina. Daca suferiti de crizel anemice, ele vor continua si pe timp de sarcina, dar vor trebui tratate cu medicamente carenu dauneaza fatului.

In cazurile mai fericite, boala nu va face probleme in afara faptului ca vor aparea infectii ale tractului urinar. De asemenea, femeile insarcinate ce sufera de anemia falciforma se pot alege cu un alt tip de anemie datorat insuficientei fierului din sange. Daca suferiti de acest tip de anemie, veti avea nevoie de supliemente de fier.

Tratarea anemiei falciforme in timpul sarcinii

In unele cazuri, va fi nevoie de transfuzii de sance pentru a inlocui celulele rosii afectate cu celule rosii sanatoase. Aceste transfuzii pot fi facute de mai multe ori pe parcursul sarcinii. Ele vor spori transportul oxigenului prin corp si vor micsora numarul de celule bolnave.

In orice alta situatie, anemia falciforma poate fi tratata cu hidroxiuree. In timpul unei sarcini, insa, nu este recomandata! Doar in unele cazuri puteti lua doze mici.

Complicatiile anemiei falciforme in timpul unei sarcini

Deoarece aceasta anemie afecteaza multe organe, ea mareste riscul de aparitie a complicatiilor pe parcursul sarcinii. Complicatiile si riscurile pot include:

  • infectii, in special ale tractului urinar, rinichilor si plamanilor
  • probleme ale vezicii biliare, inclusiv calculi biliari
  • extinderea in volum a inimii si insuficienta cardiaca
  • pierderea sarcinii
  • decesul

Complicatiile si riscurile care afecteaza fatul pot include:

  • anemie severa
  • crestere si dezvoltare necorespunzatoare
  • nasterea prematura, inainte de 37 saptamani
  • greutate scazuta la nastere
  • decesul

Histeroscopia

Histeroscopia este o procedura pe care medicul va o poate recomanda daca aveti menstruatii prea puternice. Ea ofera medicului posibilitata de a analiza mai de aproape cervixul si uterul pentru a depista sursa problemei.

In timpul procedurii de histeroscopie, doctorul va insera in vagin, un tub cu o lanterna in varf. Asta ii va oferi posibilitatea de a studia cervixul si uterul pentru a depista orice anomalie. De asementea, medicul va putea lua o monstra din acestea pentru testarea in laborator.

Printre cele mai frecvente motive pentru realizarea unei histeroscopii este menstruatia excesiva sau hemoragiile aparute intre cicluri.

De asemenea, procedura mai este realizata daca:

  • sangerati dupa menopauza
  • aveti tumori, polipi sau zgarieturi pe uter
  • ati trecut prin mai multe sarcini esuate
  • ati intampinat dificultati in a ramane insarcinata
  • efectuati o procedura de sterilizare ca o masura contracepttiva permanenta

Dupa procedura

Timp de cateva zile dupa procedura, s-ar putea sa suferiti de unele crampe sau sangerari minore. Puteti primi medicamente pentru ameliorarea durerii.

Va trebui sa evitati relatiile de natura sexuala timp de cel putin 2 saptamani.

Riscurile histeroscopiei

Precum orice procedura mediala, histeroscopia poate aduce complicatii, precum:

  • probleme de la anestezii
  • infectii
  • leziuni la nivelul cervixului
  • leziuni ale organelor apropiate de cervixului
  • boala inflamatorie pelvina

Ecografia Doppler in timpul sarcinii

Uneori doctorii gasesc modalitati de a folosi tehnologia care uimesc: da rezultate rapide, nu cauzeaza efecte secundare si nu dauneaza deloc corpului. Toate acestea descriu perfect ecografia Doppler. Ea ofera doctorilor posibilitatea de a analiza corpul pacientului fara a apela la injectii sau la razele X.

Ecografia Doppler transforma undele sonore in imagini. Doctorul se poate folosi de aceasta pentru a verifica cheaguri de sange, blocaje ale arterelor sau alte probleme de circulatie a sangelui.

La ce se foloseste ecografia doppler in timpul unei sarcini?

Utilitatile ecografiei Doppler sunt limitate cand vine vorba de o sarcina. De cele mai multe ori, ea este folosita pentru a verifica:

  • circulatia sangelui prin cordonul umbilical
  • circulatia sangelui prin placenta
  • circulatia sangelui prin creier si inima

Folosind rezultatele ecografiei Doppler, doctorul poate determina daca probleme fatului se datoreaza unor restrictii de circulatie a sangelui.

Restrictia circulatiei sangelui fatului poate cauza:

  • greutatea scazuta la nastere
  • bebelusul va fi mai mic la nastere
  • bebelusul va suferi de handicapuri de dezvoltare

Daca copilul este diagnosticat cu anemie falciforma, se va apela la o variatie speciala a ecografiei Doppler numita ecografia Doppler transcraniana pentru a evalua riscul de aparitie a unui accident vascular.

De ce a-si avea nevoie de o ecografie Doppler?

Medicul va poate recomanda o ecografie Doppler in cazurile in care:

  • aveti o greutate prea scazuta
  • sunteti insarcinata cu gemeni sau cu mai mult
  • suferiti de o conditie medicala precum diabet sau aveti tensiunea prea ridicata
  • sunteti fumatoare
  • suferiti de boala obrajilor palmuiti
  • fatul nu creste intr-un ritm normal
  • ati nascut, intr-o sarcina anterioara, un bebelus subponderal
  • ati pierdut in trecut o sarcina tarzie sau chiar la nastere

Cum Sifilisul dauneaza sarcinii

Sifilisul este o infectie transmisa sexual cauzata de un anumit tip de bacterii. Netratata, ea poate cauza probleme grave pe termen lung.

Cel mai frecvent, infectia se transmite prin contactul sexual, insa este posibila transmiterea si prin sarut sau prin expunerea la infectie a unei leziuni ale pielii.

Cum poate Sifilisul dauna sarcinii?

Sifilisul se poate deplasa din sistemul circulator al mamei, prin placenta si in sistemul circulator al fatului. Fatul poate fi infectat in orice moment din timpul sarcinii.

Simptomele infectiei cu Sifilis

Infeactia progreseaza in mai multe stagii, iar simptomele difera de la o persoana la alta si de la un stagiu la altul. In unele cazuri, simptomele nu sunt vizibile si ati putea fi infectata chiar fara sa stiti.

In primul stagiu, cunoscut sub numele de sifilis primar, simptomul caracteristic este o infectie nedurereoasa numita sancru. Aceasta apare la locul infectiei si, de obicei, la 3 saptamani dupa expunerea la bacterie. Acest interval de timp nu este batut in cuie. Infeactia mai poate aparea si mai devreme sau cu pana la 3 luni mai tarziu.

In acest stagiu, puteti face tratament, iar infectia va disparea. In caz contrar, sancrul va disparea de la sine dupa 3-6 saptamani, insa bacteriile care l-au cauzat vor continua sa se multiplica se sa se propage prin organism si duce la stagiul 2.

In cel de-al doilea stagiu, sifilisul poate avea o varietate de simprome care vor aparea in saptamanile sau lunile ce succeda aparitia sancrului. Nici acestea nu este garantat sa fie observabile. Majoritatea oamenilor ce sufera de sifilis de grad 2 de aleg cu o iritatie fara mancarimi. De cele mai multe ori, iritatia apare pe palme si pe laba piciorului, dar poate fi intalnita si in alte parti ale corpului. Fara tratament, si aceste simptome dispar de la sine, insa bacteriile raman in organism si se inmultesc in continuare. Infectia este inca tratabila si in acest stagiu!

Aproximativ 30% din oamenii care nu se trateaza vor progresa la stagiul 3. Acest stagiu al bolii poate aparea la pana la 30 ani dupa stagiul 2 si poate cauza anomalii grave ale inimii si leziuni potential fatale in oase, piele si o multitudine de organe.

Cum poate sifilisul afecta sarcina?

Netratata, exista o sansa foarte mare ca bebelusul sa fie infectat, in special in primele stagii ale bolii cand este mult mai infectioasa. 50% din femeile gravide ce sufera de sifilis si nu se trateaza ajung sa transmita boala si bebelusului. Ele ar putea chiar sa-si piarda fatul. Sau, s-ar putea ca fatul sa se nasca cu probleme neurologice severe. Sifilisul mareste riscul de nastere prematura si a aparitiei restrictiei de crestere intrauterine.

Unii bebelusi infectati cu sifilis inca din perioada prenatala ajung sa dezvolte probleme care sunt vizibile pe ecografie. Aceste probleme includ:

  • placenta este anormal de mare
  • umflaturi si prezenta anumitor fluide la nivelul abdomenului bebelusului
  • bebelusul are un ficat sau o splina umflata

Un bebelus infectat poate avea si alte anomalii la nastere, precum:

  • eruptii cutanate
  • leziuni in jurul:
    • gurii
    • organelor genitale
    • anusului
  • secretii nazale anormale
  • umflaturi ale glandelor limfatice
  • pneumonie
  • anemie

Majoritatea bebelusilor nu prezinta, initial, aceste simptome. Doar in cazurile in care raman netratati, ei vor dezvolta simptomele dupa o luna sau 2.

Fie ca simptomele bebelusului sunt evident vizibile sau nu, daca boala ramane netratata, copilul va avea probleme de-a lungul anilor. Problemele vor consta in:

  • malformatii ale oaselor si dintilor
  • pierderea auzului si a vederii
  • alte probleme neurologice serioase

De aceea, este vital ca mama sa fie tratata inca din timpul sarcinii, iar bebelusul, care ar putea sau nu sa se fi molipsit, sa fie evaluat la nastere si tratat, daca este cazul.

Peritonita, o boala fatala

Peritonita este o inflamatie a peritoneului, tesutul de pe peretele interior al abdomenului si care acopera si sustine majoritatea organelor abdominale. Peritonita este, de obicei, cauzata de o infecite bacteriana sau fungica.

Netratata, peritonita se poate propaga repede in sange si la alte organe si poate rezulta in insuficienta a mai multor organe si chiar moartea.

Daca observati orice simptom al peritonitei, este important sa mergeti de urgenta la medic.

Simptomele peritonitei

Primele simptome ale peritonitei sunt de obicei:

  • lipsa poftei de mancare
  • greturi
  • slabe intepaturi la nivelul abdomenului, care se transforma repede in dureri abdominale severe

Alte semne ale peritonitei includ:

  • sensibilitate la nivelul abdomenului
  • frisoane
  • febra
  • urinare mai scazuta decat de obicei
  • apar dificultati in timpul excretiilor
  • voma

Cauzele Peritonitei

Exista 2 tipuri principale ale peritonitei:

  • peritonita primara, ce apare spontan
  • peritonita secundara

Peritonita secundara apare in urma unei leziuni la nivelul abdomenului care permite patrunderea organismelor infectioase in peritoneu.

Ambele tipuri de peritonita pot fi fatale. Rata mortalitatii depinde de multi factori, insa poate atinge 40% la oamenii care sufera, in acelasi timp, si de ciroza.

Cauze des intalnite ale peritonitei includ:

  • ruptura apendixului, diverticului sau ulcerul la stomac
  • diverticulita sau boli ale tractului digestiv precum Boala Crohn
  • pancreatita
  • inflamatii la nivelul pelvisului
  • perforatii ale:
    • stomacului
    • intestinelor
    • vezicii biliare
    • apendixului
  • operatii
  • traume la nivelul abdomenului, precum leziuni create de un cutit sau o arma de foc

Mai exista si cauze neinfectioase care includ iritanti precum bila, sangele sau prezenta substantelor straine in abdomen, precum bariumul.

Tratamentul Peritonitei

Odata diagnosticata cu peritonita, veti fi spitalizata. Acolo, vi se vor administra antibiotice intravenoase sau medicatii antifungice pentru a trata infectia.

In cazurile de insuficienta ale altor organe datorata propagarii infectiei, va fi nevoie si de alte tratamente.

In multe cazuri, va fi nevoie urgent de o interventie chirurgicala, in special daca peritonita a fost cauzata de alte conditii precum apenticita, ulcerul la stomac sau diverticulita.