Peritonita este o inflamatie a peritoneului, tesutul de pe peretele interior al abdomenului si care acopera si sustine majoritatea organelor abdominale. Peritonita este, de obicei, cauzata de o infecite bacteriana sau fungica.
Netratata, peritonita se poate propaga repede in sange si la alte organe si poate rezulta in insuficienta a mai multor organe si chiar moartea.
Daca observati orice simptom al peritonitei, este important sa mergeti de urgenta la medic.
Simptomele peritonitei
Primele simptome ale peritonitei sunt de obicei:
lipsa poftei de mancare
greturi
slabe intepaturi la nivelul abdomenului, care se transforma repede in dureri abdominale severe
Alte semne ale peritonitei includ:
sensibilitate la nivelul abdomenului
frisoane
febra
urinare mai scazuta decat de obicei
apar dificultati in timpul excretiilor
voma
Cauzele Peritonitei
Exista 2 tipuri principale ale peritonitei:
peritonita primara, ce apare spontan
peritonita secundara
Peritonita secundara apare in urma unei leziuni la nivelul abdomenului care permite patrunderea organismelor infectioase in peritoneu.
Ambele tipuri de peritonita pot fi fatale. Rata mortalitatii depinde de multi factori, insa poate atinge 40% la oamenii care sufera, in acelasi timp, si de ciroza.
Cauze des intalnite ale peritonitei includ:
ruptura apendixului, diverticului sau ulcerul la stomac
diverticulita sau boli ale tractului digestiv precum Boala Crohn
pancreatita
inflamatii la nivelul pelvisului
perforatii ale:
stomacului
intestinelor
vezicii biliare
apendixului
operatii
traume la nivelul abdomenului, precum leziuni create de un cutit sau o arma de foc
Mai exista si cauze neinfectioase care includ iritanti precum bila, sangele sau prezenta substantelor straine in abdomen, precum bariumul.
Tratamentul Peritonitei
Odata diagnosticata cu peritonita, veti fi spitalizata. Acolo, vi se vor administra antibiotice intravenoase sau medicatii antifungice pentru a trata infectia.
In cazurile de insuficienta ale altor organe datorata propagarii infectiei, va fi nevoie si de alte tratamente.
In multe cazuri, va fi nevoie urgent de o interventie chirurgicala, in special daca peritonita a fost cauzata de alte conditii precum apenticita, ulcerul la stomac sau diverticulita.
Vasta majoritate a bebelusilor se nasc sanatosi. Insa, exista sansa ca nou-nascutul dumneavoastra sa fie unul dintre cei 3% din cei care, din pacate, se nasc cu malformatii congenitale. Ca parinti, trebuie sa fim pregatiti si de eventualitatea acestei intamplari nefericite.
Abordarea unei malformatii congenitale
Primul lucru pe care un parinte trebuie sa-l faca atunci cand infantul este diagnosticat cu o malformatie congenitala este sa ceara sfatul medicului pediatru sau obstetrician pentru a va recomanda un medic specialist.
Defecte congenitale ale inimii
Ele apar la aprox. 1 din 110 nasteri si au o varietate de cauze, inclusiv anomalii genetice sau erori aparute in timpul dezvoltarii fatului. Unele pot fi atat de slabe incat sa nu aiba simptome vizibile.
In astfel de cazuri, doctorul descopera problema detectant un sunet anormal care vine de la inima. Un astfel de sunet se numeste murmur. Nu trebuie sa va panicati inca! Acest murmur poate sugera un defect al inimii, dar poate fi si inofensiv. Vor mai fi nevoie si de alte examinari medicale pentru a putea spune cu exactitate daca copilul sufera de un defect al inimii.
Unele defecte mai grave ale inimii sunt vizibile cu ochiul liber. Netratate, ele pot duce la insuficienta cardiaca.
Simptome
ritm cardiac prea rapid
dificultati de respirare
probleme la hranire
inflamarea picioarelor, abdomenului sau in jurul ochilor
piele palida sau vanata
Tratament
Majoritatea defectelor cardiace pot fi rezolvate prin operatie sau medicamente.
Piciorul stramb congenital
Piciorul stramb apare la aproximativ 1 din 1000 de nou-nascuti si apare de 2 ori mai frecvent la baieti decat la fete.
Simptome
Defectul poate fi bland sau sever si poate afecta unul sau ambele picioare. Daca este suficient de bland, nu va fi dureros si nici nu va incomoda bebelusul pana cand nu incepe sa mearga.
Tratament
Cazurile mai blande se trateaza imediat dupa diagnostic prin a forta usor piciorul in pozitia normala.
De multe ori, insa, cazul este mai dur si este nevoie de un tratament mai drastic precum interventii chirurgicale sau a face copilul sa poarte incaltaminte speciala.
Buza de iepure
Apare la aprox. 1 din 700 bebelusi. Cauza acestei malformatii este greu de determinat. Se teoretizeaza ca anumiti factori genetici si ai mediului inconjurator previn formarea buzei si a cerului gurii.
Simptome
Un copil ce sufera de acest sindrom va intampina dificultati de vorbire. Dezvoltarea limbajului poate fi afectat nu numai de structura anormala a buzei si cerului gurii, ci si de efectele secundare ale acestui defect, precum infectii ale urechii mijlocii.
Bebelusii care sufera de despicarea cerului gurii vor intampina si dificultati la hranire deoarece nu vor putea trage laptele din biberon. Acestia vor avea nevoie sa fie hraniti in pozitia sezut si dintr-o sticla speciala.
Tratament
Interventia chirurgicala in scopul de a corecta structura buzei trebuie facuta pana la varsta de 3 luni. Iar, interventia chirurgicala in scopul de a corecta structura cerului gurii se face, de obicei, mai tarziu la varsta de 6 – 12 luni.
Buza despicata si despicatura valului palatin sunt defecte congenital care apare atunci cand buza bebelusului nu se formeaza corect in timpul perioadei prenatale. Aceste 2 defecte sunt adesea denumite despicaturi orofaciale.
Ce este buza despicata?
Buza se formeaza in timpul saptamanii 7-8 de sarcina. In timp ce bebelusul se dezvolta in uter, tesuturi si celule speciale cresc din partile capului, inspre centrul fetei. Tesuturile celor 2 parti ale capului se intalnesc si formeaza fata copilului si toate caracteristicile faciale precum buzele si gura.
Buza despicata apare atunci cand aceste 2 tesuturi nu se intalnesc complet in centrul fetei si ramane o gaura in partea superioara a buzei. Aceasta gaura poate fi mica, in forma de taietura, sau mare si sa ajunga pana in nas.
Ce este despicatura valului palatin
Cerul gurii se formeaza intre saptamanile 6-9 de sarcina, intr-un mod similar celui in care se formeaza fata. De aceeea, poate aparea o despicatura in cerul gurii. In functie de gradul de severitate a conditiei, cerul gurii poate fi despicat partial (doar in partea din fata) sau total.
Consecintele despicaturilor orofaciale
Copiii ce sufera de cel putin una dintre aceste conditii intampina adesea dificultati de vorbire si de hranire. De asemenea, ei sunt vulnerabili la infectii la nivelul urechii si probleme cu dantura.
Cauze
Cauzele despicaturilor orofaciale aparute la majoritatea infantilor sunt necunoscute. Unii copii se nasc asa datorita unor schimbari in genele lor. Se teoretizeaza ca acestea sunt rezultatul unor factori genetici in combinatie cu alti factori, precum lucrurile cu care mama intra in contact in mediul inconjurator, alimentatia ei si unele medicamente pe care le ia in timpul sarcinii.
Unele studii au gasit legaturi dintre sansele de aparitie ale despicaturilor orofaciale si:
consumul de tutun
diabetul
unele medicamente
Tratament
Serviciile si tratamentul pentru copiii cu despicaturi orofaciale pot varia in functie de severitatea despicaturii, varsta copilului si aparitia unor alte conditii medicale asociate cu ele.
Interventia chirurgicala necesara pentru a repara buza despicatura ia loc pe parcursul primelor 12 luni de viata. Iar, interventia chirurgicala necesara pentru a repara despicatura valului palatin ia loc pe parcursul primelor 18 luni de viata. Aceste interventii chirurgicale pot imbunatati aspectul fetei si respiratia, auzul si dezvoltarea limbajului acestuia.
Multi copii vor avea nevoie si de alte interventii chirurgicale pe parcursul vietii.
Multe femei nu realizeaza ca procesul de nastere nu se incheie odata cu travaliul. Defapt, el se incheie atunci cand placenta este expulzata din uter. In majoritatea cazurilor, placenta este expulzata automat dupa ce bebelusul a fost nascut. In unele cazuri, expulzarea nu mai ia loc automat si rezulta intr-un fenomen numit retinerea placentei.
Daca placenta ramane inauntrul uterului mamei, consecintele pot fi dezastruase. Se poate ajunge la aparitia infectiilor sau chiar la moarte.
Travaliul ia loc in 3 faze:
Aparitia contractiilor ce indica faptul ca uterul se pregateste de nasterea bebelusului
A doua faza este nasterea bebelusului. Dupa nasterea acestuia, se incheie cea de-a doua faza a travaliului.
Stagiul final al travaliului ia loc atunci cand placenta este expulzata din uterul mamei. Acest stagiu ia loc, de obicei, la 30 minute dupa nasterea bebelusului.
Daca separarea placentei nu a luat loc dupa 30 minute de la nasterea bebelusului, atunci se spune ca placenta a fost retinuta.
Daca aceasta conditie ramane netratata, mama este predispusa atat la aparitia infectiilor, cat si la hemoragii puternice. Acestea pot fi fatale.
Tratament pentru retinerea placentei
Daca separarea placentei nu ia loc in mod natural, se administreaza anumite substante la nivelul femurului pentru a cauza corpul mamei sa prezinte contractii si sa expulzeze placenta.
Tipurile de retinere a placentei
Placenta Adherens
Apare atunci cand contractiile uterului nu sunt suficient de puternice pentru a expulza placenta. Atunci, placenta ramane usor atasata de peretele uterin. Aceasa este cea mai frecvent intalnit tip de retinere a placentei.
Blocarea placentei
Este atunci cand placenta se detaseaza cu succes de peretele uterin dar nu este expulzata din uter. Acest lucru se intampla, de obicei, cand cervixul de inchide inainte ca placenta sa fie expulzata din corp.
Daca placenta se ataseaza de peretele muscular al uterului in loc de mucoasa acestuia, nasterea devine mai dificila si se ajunde de cele mai multe ori la hemoragii severe. Eventual, va fi nevoie si de o transfuzie de sange sau chiar o histerectomie.
Cauzele retinerii placentei
Circumstante frecvent intalnite ce rezulta in retinerea placentei sunt:
prezenta placentei percreta, atunci cand placenta patrunde prin peretele uterin
atonia uterina apare atunci cand contractiile inceteaza sau nu sunt suficient de puternice pentru a expulza placenta
placenta adherens apare atunci cand placenta este intepenita partial sau total de peretele uterin. In situatii rare, aceasta apare deoarece placenta a devenit incorporata adanc in uter.
placenta accreta ia loc atunci cand placenta a devenit adanc incorporata in uter, probabil datorita unei operatii de cezariana din trecut
blocarea placentei este rezulta atunci cand placenta se detaseaza de uter, dar nu este expulzata ci este blocata de cervix.
Orice mamica in devenire spera la o nastere usoara si lipsita de complicatii, iar ca bebelusul sa fie sanatos. Unii bebelusi, insa ajung sa sufere de aspiratia cu meconiu.
Cunoscuta si sub numele de sindromul aspiratiei cu meconiu, conditia apare atunci cand nou-nascutul inhaleaza un amestec de meconiu si lichid amniotic. meconiuul este prima materie fecala a bebelusului, ce pluteste in sacul amniotic. El este lipicios, gros si de culoare verde inchis.
meconiuul inhalat poate bloca, partial sau complet, caile respiratorii ale bebelusului. Desi bebelusul poate inhala, meconiuul ii infunda caile nazale cand acesta expira. El irita caile respiratorii ale bebelusului si ingreuneaza respiratia bebelusului.
Sindromul aspiratiei cu meconiu poate afecta respiratia bebelsului in mai multe feluri:
iritatia tesutului pulmonar
obstructia cailor respiratorii
infectie
inactivarea surfactantului (surfactantul este o substanta naturala care ajuta plamanii sa se mareasca in volum)
Severitatea sindromului aspiratiei cu meconiu depinde de cantitatea de meconiu inhalata.
Desi intre 6-25% dintre nou-nascuti au lichidul amniotic patat cu meconiu, doar 11% dintre acestia sufera de aspiratia cu meconiu.
Cauze
Inainte de nasterea unui bebelus, fluidul amniotic poate patrunde doar pana in trahee (partea superioara ale cailor respiratorii). Meconiul poate fi inhalat in plamani daca bebelsul incearca sa inspire in timp ce se afla inca in uter, sau in timpul primelor respiratii de dupa nastere.
Sindromul aspiratiei cu meconiu poate avea legatura cu stresul fetal. Acesta poate fi cauzat de probleme prezente in pantec, precum infectii sau dificultati aparute in timpul nasterii. Un bebelus stresat poate suferi de hipoxie. Aceasta poate mari activitatea intestinala a bebelusului, cauzand expulzarea meconiului in lichidul amniotic.
Alti factori de risc ai sindromului aspiratiei cu meconiu includ:
o nastere dificila
postmaturitatea
mama este fumatoare inraita
mama sufera de diabet, hipertensiune sau o boala cardiovasculara
La suspiciunea cum ca bebelusul a inhalat meconiu, tratamentul va incepe odata cu nasterea. Daca bebelusul prezinta probleme de respiratie, doctorul va insera un laringoscop in traheea acestuia, pentru a indeparta meconiul. De asemenea, el ii va verifica plamanii pentru a verifica daca sunetele generate sugereaza prezenta sindromului aspiratiei cu meconiu.
Tratamentul aspiratiei cu meconiu
Tratamentul poate include:
Terapia cu oxigen
Administarea antibioticelor pentru a trata infectia
Utilizarea surfactantului
Inhalarea oxidului nitric
Efectuarea frecventa a testelor de sange pentru a verifica daca bebelusul nu duce lipsa de oxigen
Complicatii ale aspiratiei cu meconiu
Bebelusii afectati sever prezinta un risc de boala cronica la nivelul plamanilor, anomalii de crestere si pierderea auzului. Bebelusii diagnosticati cu aspiratie cu meconiu, vor fi verificati sa nu aiba probleme de auz sau neurologice.
Cazurile severe de aspiratie cu meconiu pot fi fatale.
Prevenire
Se poate apela la amnioinfuzie, pentru a scoate meconiul din sacul amniotic inainte ca bebelusul sa aiba sansa de a-l inhala la nastere.
Intinderile musculare va ajuta sa fiti mai flexibila, sa va mentineti tonul muscular si, mai important, sa usurati durerile din timpul sarcinii. Mai tarziu, ele va vor ajuta sa treceti mai usor prin procesul de nastere. De asemenea, este un mod sanatos de a va relaxa si a reduce stresul. Puteti sa faceti aceste exercitii chiar si in fiecare zi.
Cum sa faceti exercitii fizice in timpul unei sarcini
Miscati-va incet si usor. Incheieturile si ligamentele dumneavoastra sunt mult mai relaxate in timpul unei sarcini.
Fiecare intindere rebuie sa dureze intre 10 si 30 secunde. Muschii dumneavoastra au nevoie de timp pentru a se relaxa
Nu va fortati
Opriti-va imediat daca simtiti durere
Expirati cand alungiti intinderea si inspirati cand
In timpul unei intinderi, continuati sa respirati adanc si incet. Cu fiecare exhalare, alungiti intinderea tot mai mult.
Dupa primul trimestru, nu treuie sa faceti intinderi cat timp stati intinsa pe spate. Aceasta pozitie reduce impiedica circulatia sangelui catre uter si duce la o circulatie prea scazuta a sangelui si la stari de ameteala. In timpul exercitiilor care necesita sa stati in aceasta pozitie, folositi o perna pentru a va sustine partea superioara a corpului la o inaltime mai mare decat cea inferioara.
Rotirea bratelor
Stand in picioare, rotiti-va bratele si umerii in cercuri cat mai mari. Acest exeritiu va scoate pieptul infata si combate postura incorecta care apare adesea la femeile insarcinate.
Intinderi ale pieptului
Stand in pragul usii, apucati tocul usii astfel incat coatele sa se afle la nivelul umerilor. Apoi, pasiti cu piciocul drept astfel incat sa simtiti o mica intindere la nivelul muschilor pieptului. Mentineti aceasta pozitie timp de 30 secunde.
Repetati acelasi exercitiu, insa cu piciorul stang. Mentineti pozitie timp de 30 secunde.
Aplecari
stanti cu spatele lipit de perete, cu picioarele indepartate si genunchii usor indoiti si inhalati
in timp de expirati, sugeti burta, asezati barbia pe piept, si indoiti treptat trunchiul corpului ca si cum a-ti incerca sa va atingeti picioarele cu varful degetelor
trebuie sa va mentineti centrul de greutate deasupra picoarelor, iar mainile trebuie sa atarne in fata corpului
cand ajungeti jos, inspirati, apoi expirati in timp ce va ridicati treptat astfel incat spatele dumneavoastra sa se decolaceasca si sa atinga din nou peretele
Pe masura ce sarcina avanseaza, veti fi nevoita sa faceti acest exercitiu stand pe scaun, cu picioarele larg desfacute pentru a face loc pentru burta.
Rasuciri de bazin
indepartati picioarele si indoiti usor genuncii
intindeti-va bratele spre partea stanga a corpului si tineti-le la nivelul umerilor
rotiti capul spre dreapta astfel incat sa va uitati peste umar
cu miscari usoare, inversati miscarea: intindeti bratele spre dreapta si rotiti capul spre stanga
Intinderi ale muschilor gambelor
stati la un metru distanta de perete, cu mainile intinse in fata la nivelul umerilor
cu mainile pe perete, atarnati-va corpul in fata indoind coatele cu atat mai mult cu cat corpul dumneavoastra este mai oblic relativ podelii
pastrati calcaiele pe podea pentru a va intinde muschii gambelor si mentineti pozitia timp de 10 secunde
impingeti-va incet dinspre perete pentru a reveni la o pozitie normala
O biopsie endometriala este o modalitate prin care doctorul poate analiza uterul in scopul depistarii oricarei probleme. Procedura necesita doar cateva minute si se face de multe ori chiar in biroul doctorului. Procedura este foarte sigura.
Cand trebuie facut testul de biopsie endometriala?
Acest test poate fi facut data rezultatele testului Papanicolau arata prezenta unor celule precancerigene in uter sau daca prezentati oricare dintre urmatoarele simptome:
perioade de menstruatie indelungate sau severe
daca menstruatiile nu incep in acelasi moment in fiecare luna
absenta totala a menstruatiei
aparitia hemoragiilor dupa menopauza
aparitia hemoragiilor dupa administrarea unui medicament anticancerigen numit tamoxifen
ingrosarea mucoasei uterului
O biopsie endometriala nu poate vindeca sau stopa aceste simptome, insa poate ajuta doctorul sa gaseasca sursa problemei.
Procedura
In mod normal, ea dureaza intre 10 – 15 minute.
veti fi intinsa pe o masa de examinare cu picioarele sustinute pe de niste suporturi speciale, exact ca in timpul testului Papanicolau
doctorul va insera in vagin un dispozitiv numit speculum. Acesta tine vaginul deschis pe parcursul procedurii.
zona cervicala este amortita folosind un sprei special sau printr-o injectie.
se insereaza in vagin o unealta subtire si flexibila pentru a extrage o monstra de tesut din mucoasa uterului
monstra extrasa va fi trimisa la un laborator pentru a fi analizata la microscop si testata in scopul descoperirii celulelor anormale precum cele canceroase.
Riscuri
Desi biopsia endometriala este foarte sigura, exista totusi o sansa de hemoragie si infectie. De asemenea, peretii uterului pot fi zgariati de ustensilele folosite in timpul procedurii (dar se intampla foarte rar).
Daca suspectati ca sunteti insarcinata, comunicati acest lucru doctorului, decoarece biopsia poate cauza un avort spontan.
Dupa procedura
Nu este iesit din comun sa suferiti de niste varsaturi vaginale slabe dupa acest tip de biopsie. Ati putea suferi si de crampe. In acest caz, intrebati medicul ce medicamente analgezice puteti lua pentru calmarea durerii. Unele, precum aspirina, va poate face sa sangerati mai mult.
Va puteti intoarce la rutina normala imediat ce va simtiti in stare. Evitati, insa, contactul sexual pana la disparitia totala a hemoragiei.
Rezultatele testului
Ar trebui sa primiti rezultatele testului in aproximativ o saptamana. Posibilele cauza ale hemoragiei anormale pot include:
o problema cu tiroida
Exista sansele ca rezultatele sa fie neconcludente.
Biopsia endometriala nu este perfecta. Deoarece tesuturile extrase de pe mucoasa uterului sunt luate intamplator, exista sansa de a rata celulele precanceroase sau chiar canceroase. Daca simptomele nu dispar, va fi nevoie sa mai apelati la un alt tip de test.
Toxoplasmoza este o infectie cauzata de parazitul Toxoplasma gondii. Femeile neinsarcinate nu prezina multe simptome. De fapt, multe dintre ele nici nu vor sti vreodata ca au suferit de aceastsa boala. Unele pot avea simprome slabe asemanatoare gripei.
Desi, la oamenii cu sisteme imunitare sanatoase, toxoplasmoza cauzeaza in mod normal doar o problema minora de sanatate, boala este riscanta in timpul unei sarcini deoarece poate dauna fatului.
Parazitul ce cauzeaza aceasta boala poate fi gasit in carne, excrementele de pisica, in pamantul in care acestea au defecat si in laptele nepasteurizat de capra. Acest parazit poate infecta majoritatea speciilor de pasari si de vietuitoare cu sange cald, inclusiv oamenii. Pisicile sunt singurele animale care pot avea excremente infectate de acest parazit. Dupa ce i se transmite infectia prin consumul unei pasari, unui soarece sau a oricarui tip de carne cruda, o pisica poate defeca excremente infectate timp de 2 saptamani.
Toxoplasmoza nu poate fi transmisa de la pisica la om prin simplul contact fizic sau prin a avea una ca animal de companie. Infecta se transmite prim contactul cu excrementele acesteia.
Frecventa Toxoplasmozei
Se estimeaza ca intre o treime si o jumatate din populatie va avea aceasta infectie la un momentdat. Vestile bune sunt ca odata ce scapati de ea, deveniti imuna pe viata.
Majoritatea femeilor insarcinate pot sa nu stie niciodata ca au fost infectate, decat daca au efectuat teste datorita unor probleme cu sarcina. Infectia in sine, insa, adesea nu prezinta nici un simptom.
Riscurile Toxoplasmozei
Ea prezinta un risc doar pentru fat, daca mama a preluat infectia in timpul sarcinii sau la cateva saptamani inainte de a ramane insarcinata.
Daca unui bebelus nenascut i se transmite aceasta infectie, se spune ca are Toxoplasmoza congenitala. Daunele pe care infectia le-ar putea cauza depind de momentul din sarcina in care ati fost infectata.
Infectia nu se transmite intotdeauna fatului. In medie, ea se transmite doar in 40% din cazuri. In cazurile in care se transmite, ea poate cauza moartea fatului sau leziuni ale creierului bebelusului sau a altor organe, in special ochii.
Majoritatea bebelusilor ce sufera de toxoplasmoza congenitala nu prezinta leziuni vizibile la nastere, ci le dezvolta mai tarziu in timpul copilariei sau chiar la maturitate. Unii vor avea simptome mult mai serioase precum orbirea sau leziuni ale creierului.
Contractarea Toxoplasmozei
Infectia cu Toxoplasmoza apare prin inghitirea a ceva infectat precum:
carne cruda sau negatita suficient
fructe sau legume nespalate
excremente de pisica sau pamant comtaminat cu excremente de pisica
lapte de caprea nepasteurizat si produse lactate obtinute din acesta
Infectia mai poate fi transmisa:
prin placenta la bebelusul nenascut
daca materie infectata patrunde in fluidele corpului. De exemplu daca intra in rani, taieturi sai in ochi
prin transplantul organelor sau transfuziile de sange de la persoane infectate
prin inhalarea oualelor parazitului (posibil, dar foarte rar)
Infecta de la om la om nu este posibila, decat cea de la mama insarcinata la fat.
Femeile insarcinate caredepun munca fizica la tara sau la ferma prezinta un risc mai ridicat de a intra in contact cu parazitul.
Transmiterea infectiei de la mama la fat poate dura cateva saptamani, iar gredul de risc si severitatea variaza in functie de momentul in care mama a fost infectata.
Evitarea toxoplasmozei in timpul unei sarcini
evitati carnea cruda si cea tratata
dupa prepararea carnei crude spalati-va bine mainile si ustensilele folosite
spalati bine toate fructele si legumele inainte de a le gati sau manca, pentru a indeparta toate firele de pamant
evitati laptele nepasteurizat de vaca si produsele rezultate din acesta
daca lucrati in gradina, purtati manusi si spalati-va apoi mainile si mainusile
indepartati zilnic excrementele din cutia cu nisip a pisicii (folosind manusi de cauciuc sau cerand altcuiva sa o faca pentru dumneavoastra) si spalati-o in mod regulat cu apa clocotita
daca umblati cu cutia de nisip a pisicii, spalati-va apoi mainile si manusile
nu intrati in contact cu puii de capra sau cu caprele insarcinate
Teste de identificare a toxoplasmozei
La orice stagiu al sarcinii, se poate face un test de sange. Acest test, insa, poate scoate infecta la iveala doar dupa 2 sau 3 saptamani, deoarece atata timp este necesar pentru ca anticorpii sa devina detectabili. Testul implica extragerea unei monstre mici de sange de la mama si nu prezinta nici un risc fatului. Scopul testului de sange este de a deermina existenta unor anumiti anticorpi care indica prezenta toxoplasmozei si sa afle cand a aparut infecta daca exista.
Daca testul indica existenta unei infectii recente sau curente, exista un risc ca bebelusul sa fie infectat.
Tratamentul toxoplasmozei aparute in timpul sarcinii
Prevenirea transmiterii infectiei la bebelus
Daca rezultatele testului de sange sunt pozitive, vi se poate prescrie un antibiotic numit spiramicina, care reduce riscul ca infectia sa fie tarnsmisa bebelusului. Din pacate, acest antbiotic doar reduce riscul de transmitere a infectiei, si nu actioneaza impotriva parazitului. De aceea, antibioticul este inutil daca bebelusul a fot deja infectat.
Daca bebelusul a fost deja infectat
Se administreaza o combinatie de Pirimetamina si Sulfadiazina. Acestea antibiotice sunt mai puternice si pot limita daunele pe care infectia le cauzeaza bebelusului, insa nu le poate si repara.
La 20 saptamani, se poate apela la o analiza cu ultrasunete pentru a depista problemele fizice vizibile ale fatului. Daca se depisteaza probleme severe de dezvoltare, terminarea sarcinii poate fi o optiune.
Toti bebelusii nascuti de mame cu toxoplasmoza vor fi monitorizati cu atentie de medicii pediatri si le vor face teste de sange in primul an de viata.
Efectele secundare ale tratamentului
Pirimetamina si Sulfadiazina pot avea efecte secundare in ceea ce priveste productia de celule rosii atat pentru mama cat si pentru bebelus. Ele nu se prescriu unei femei gravide decat in cazuri extreme si se adminstreaza impreuna cu acidul folinic, care ajuta la minimizarea celor mai grave efecte secundare.
Tratamentul de dupa nasterea bebelusului
Monstre de sange
La scurt timp dupa nastere, se vor administra monstre de sange de la mama si de la bebelus. Aceste mostre vor fi trimise la laborator pentru a compara nivelurile de anticorpi din sangele mamei si din sangele bebelusului.
Daca testele de sange confirma prezenta infectiei, se pot prescrie antibiotice chiar daca bebelusul nu prezinta simptome. Tratamentul poate continua timp de pana la 1 an pentru a preveni sau limita leziunile ochilor care pot aparea mai tarziu.
Alte examinari
Bebelusii care prezinta risc de toxoplasmoza congenitala trebuie analizati pentru a depista orice leziune neurologica sau a ochilor.
Citomegalovirusul (CMV) este un virus care poate fi transmis unui bebelus inca nenascut. Infectia cu CMV este de cele mai multe ori lipsita de riscuri. Doar uneori, ea poate sa duca la aparitia unei boli.
Cei mai multi oameni care contracta virusul CMV dupa nastere, exista putine simptome nu exista consecinte pe termen lung. Odata contractat, virusul ramane inactiv in corpul acelei persoane pe viata. El se poate reactiva daca sistemul dumneavoastra imunitar este slabit si rezulta o infectie recurenta cu virusul CMV.
La cei care se nasc cu virusul CMV pot aparea complicatii precum probleme de auz sau dizabilitati intelectuale. Aparitia acestor probleme nu este garantata, ci pare a fi mai frecventa la bebelusii a caror mame au contractat recent virusul.
Riscul de transmitere a virusului de la mama la fat este foarte scazut.
Prevenirea virusului CMV
Cea mai buna modalitate de prevenire a virusului CMV este practicarea unei igiene corespunzatoare, mai ales in timpul unei sarcini.
spalati-va bine si des pe maini cu sapun, in special dupa ce ati manuit un obiect murdar de fluide ale corpului
curatati in mod regulat suprafetele si obiectele care ar putea fi murdare de fluide ale corpului
purtati manusi daca schimbati scutecele unui copil
evitati contactul cu saliva copilului
nu folositi tacamurile, canile sau periuta de dinti a unei alte persoane si nu mancati8 din aceeasi farfurie
Nu exista nici un vaccin pentru prevenirea infectiei cu virusul CMV.
Complicatii la copiii nascuti cu virusul CMV
Intre 85-90% din nou nascutii care sufera de infectie congentitala cu virusul CMV au infectii ascunse. Ei nu prezinta simptome la nastere, iar vasta majoritate a lor trec prin viata fara a avea probleme legate de virus. Doar aproximativ 5-15% din acestia se vor alege mai tarziu cu probleme de sanatate datorate virusului. Cea mai frecvent intalnita problema este surzeala.
Resuld e 10-15% din copiii ce se nasc cu CMV vor suferi de complicatii serioase inca de la nastere. Printre ele se numara:
Pana la 90% din supraviatuitorii acestor complicatii vor avea probleme grave pe termen lung precum:
surzeala
dizabilitati de vedere
ale probleme neurologice
Transmiterea virusului CMV de la mama la bebelus
Transmiterea virusului se poate face in perioada prenatala prin placenta sau mai tarziu prin alaptare.
Marea majoritate a copiilor care contracta virusul la nastere sau mai tarziu, prin alaptare, se vor alege cu putine sau nici un simptom. De aceea, char si mamele infectate pot ajunge sa nasca vaginal si sa si alapteze.
Simptomele virusului CMV la mame
Desi acest virus vine si pleaca de multe ori fara nici un simptom vizibil, ocazional se pot observa urmatoarele:
febra
oboseala constanta
glande umflate
dureri in gat
Desi aceste simptome sunt similare unei varietati de alte boli, este bine sa va consultati cu un medic. Veti avea oricum nevoie de tratament indiferent de boala care cauzeaza simptomele.
Un procentaj mic din femei au un uter ce prezinta anomalii structurale. Aceste anomalii uterine se regasesc in propertii mult mai mari la femeile cu probleme de fertilitate (7,6% fata de 1-5%). Procentajul creste astronomic (la 33%) in cazul celor care au pierdut sarcini aflate in stadiile finale. Aceste procentaje sunt greu de stabilit deoarece doar unele femei vor avea aceste anomalii diagnosticate.
Pot ramane insarcinata daca sufar de anomalii ale uterului
Totul depinde de tipul de anomalie. General vorbind, insa, anomaliile uterine nu ar trebui sa va afecteze abilitatea de a ramane insarcinata. Este posibil ca o femeie sa fie insarcinata si sa nu fie constienta de anomaliile de care sufera.
Tipul de anomalie uterina de care suferiti va decide capabilitatea de a duce sarcina la bun sfarsit. Doctorii plaseaza aceste anomalii in 3 categorii.
Ageneza
Aceasta este o forma extrem de rara a anomaliei. Ea afecteaza 1 din 4000-10.000 de femei. Aceasta forma a anomaliei apare cand vaginul nu se formeaza corespunzator sau este foarte scurt. In acest caz, uterul poate fi foarte mic sau chiar absent.
Aceasta forma poate fi identificata, de obicei, prin faptul ca cauzeaza absenta menstruatiei.
Conditia poate fi tratata prin operatie, insa singura modalitate prin care o femeie care sufera de aceasta conditie ar putea avea copii este prin intermediul unei mame surogat.
Uterus Didelphys
Conditia face ca uterul sa fie despartit in 2 cavitati. Fiecare cavitate are propriul cervis si propriul vagin. Din fericire, este posibil ca o femeie ce sufera de aceasta conditie sa duca o sarcina normala.
Uterus didelphys afecteaza 1 din 350 femei.
Uter Unicornuat
Un uter unicornuat masoara doar jumatate din marimea normala a unui uter.
Aceasta anomalie apare in primele stadii de viata din cauza ca tesuturile care formeaza in mod normal uterul ajung sa nu mai creasca. Desi ambele ovare sunt prezente, doar unul dintre ele va fi contectat la uter.
Nu este imposibil sa duceti o sarcina la bun sfarsit in ciuda acestei conditii, insa exista riscuri mai mare de pierdere a sarcinii.
Aceasta conditie afecteaza 1 din 1000 femei.
Uter Bicornuat
In acest caz, uterul este in forma de inima, cu o indentatie adanca in partea de sus. Exista doar 200 de cazuri identificate in lume.
Precum Uterul Unicornuat, aceasta conditie nu va impiedica din a duce o sarcina, insa mareste riscul de pierdere a acesteia.
Uter Septat
Interiorul uterului este separat de un perete numit septum. Aproximativ 2% din femei sufera de aceasta conditie.
In functie de severitatea conditiei, uterul poate fi separat doar partial sau complet, iar cea completa este mult mai rara.
Septarea uterului va ingreuneaza sansele de a ramane insarcinata si mareste riscurile de pierdere a sarcinii.
Uter Arcuit
Aceasta este forma cea mai putin observabila. Uterul arata normal, exceptand faptul ca are o ridicatura in partea superioara. Din fericire aceasta ridicatura nu afecteaza cu nimic abilitatea unei femei de a ramane insarcinata si a duce la bun sfarsit o sarcina.
Conditia afecteaza 4% din femei la nivel mondial.
Diagnosticarea anomaliilor uterine
Anomalia poate fi identificata de:
o analiza 3D cu ultrasunete
imagistica cu rezonanta magnetica
o ecografie speciala cu raze X numita histerosalpingografie
o operatie minora numita laparoscopie ce ii perminte doctorului sa examineze uterul prin intermediul unui endoscop
Tratament
Nu toate anomaliile uterine au nevoie de tratament. Pe langa asta, tratamentul in sine prezinta riscuri. De exemplu, in cazul unui uter septat, se poate face o operatie pentru a indeparta peretele despartitor din uter. Aceasta operatie insa poate deteriora mucoasa uterului, ceea ce va poate reduce fertilitatea.
O nastere naturala, lipsita de asistenta medicala este intotdeauna alegerea mamelor carora le place sa ramana in controlul propriului corp. Optarea pentru aceasta ruta inseamna acceptarea durerilor si discomforturilor asociate cu nasterea naturala.
Avantajele nasterii naturale
Nu implica tehnici medicale invazive
Ducerea la bun sfarsit a unei nasteri naturale ofera multor mame un sentiment de implinire si imputernicire. Majoritatea mamelor care au nascut natural declara ca data viitoare vor sa nasca tot natural
Mama este mai implicata in procesul de nastere
Este mai putin probabil sa aveti nevoie de interventii medicale ulterioare
Tehnicile de relaxare pe care la invatati in timpul nasterii pot fi folosite si mai tarziu. Multe mame ajung sa foloseasca aceste tehnici pentru a le usura disconforul postpartum
Dezavantajele nasterii naturale
Spre deosebire de anestezicele folosite in timpul operatiei de cezariana, tehnicile de usurare a durerilor nu le elimina complet. Daca nu doriti sa fiti nevoita sa indurati deloc durerile care apar in timpul nasterii naturale, veti fi mai multumita cu o operatie de cezariana.
Daca apar complicatii in timpul procesului de nastere, ar putea fi nevoie de interventii medicale numeroase
Pregatirea pentru nasterea naturala
Odata ce v-ati decis ca doriti sa nasteti natural, va trebui sa va asigurati ca sunteti pregatita. Primul pas in acest scop este sa va alegeti mediul potrivit pentru nastere. Norma actuala este ca nasterea sa aiba loc intr-un spital, insa multe mame aleg sa nasca intr-un mediu alternativ, precum un centru de nastere sau chiar acasa. Centrele de nastere sunt proiectate special pentru a oferi un mediu inconjurator cat mai relaxant si mai familial.
Multe mame prefera sa ceara ajutorul unei moase pentru a le indruma prin procesul de nastere naturala. Ele pot sa va ajute sa indurati mai usor durerile care apar in timpul unei nasteri perfect naturale, lipsite de anestezice sau alte substante ce v-ar usura artificial durerea. Doctorii din spitale, insa, nu se ocupa de acest lucru.
Exercitiile de respiratie si vizualiare
Exista anumite exercitii de care va puteti ajuta sa treceti mai usor prin procesul de nastere. De exemplu, puteti sa va imaginati un loc care va relaxeaza. Va trebui sa exersati anumite reguli de respiratie.
Relaxarea musculara progresiva este o tehnica prin care va concenrati asupra unui singur muschi al corpului pe care trebuie sa-l incordati, apoi sa-l lasati cat mai moale posibil.
Daca ati practicat vreodata yoga, tehnici de meditatie sau chiar arte martiale, este posibil sa fiti deja familiarizata cu tehnicile de usurare a nasterii. O muzica ambientala relaxanta sau prezenta in preajma dumneavoastra a unui obiect incarcat emotional (de exemplu, o fotografie draga) va poate ajuta sa va relaxati.
Hidroterapia
Hidroterapia, folosirea apei pentru relaxare a corpului, poate si ea usura discomforturile nasterii.
Apa eliberaza presiunea asupra corpului, ajuta la relaxarea muschilor si poate reduce durerea si anxietatea. Mai mult, exista dovezi care sugereaza faptul ca hidroterapia reduce durata primei etape a travaliului.
Daca va decideti sa optati pentru hidroterapie, asigurati-va ca caldura apei este la nivelul caldurii corpului dumneavoastra, sau mai rece. Daca este mai calda de cat corpul dumneavoastra, va va ridica termperatura si ritmul cardiat al dumneavoastra si a bebelusului.
Acupunctura
Folosita timp de mii de ani in medicina traditionala Chineza, ea implica inserarea si manipularea unor ace subtiri in anumite zone ale corpului. Nimeni nu stie sigur cum funcioneaza exact aceasta tehnica, insa se teoretizeaza ca ea fie blocheaza anumite impulsuri de durere din a ajunge la creier, fie cauzeaza emiterea unor analgezice naturale numite endorfine.
Dezavantajul major al acupuncturii este ca necesita un specialist. Foarte putini doctori sau moase se pricel la aceasta tehnica.
Socul Matern este ceva decare o femeie poate suferi in timpul sarcinii, perioadei de travaliu si pana la 6 saptamani dupa nasterea fatului. Desi conditia poate fi fatala, este extrem de prevenibila.
Cauze
Socul Matern este rezultatul lipsei de oxigen catre tesuturi. El poate fi cauzat de mai multe conditii medicale. In timpul sarcinii si nasterii, socul matern este cauzat de hemoragii sau septicism.
Pe langa faptul ca sanatatea mamei este pusa in pericol, Socul Matern poate afecta si viata si sanatatea fatului. Fatul poate fi afectat de lipsa de oxigen si de sange. Nu exista nici o autoregulare a circulatiei sanguine a uterului. El depinde total de circulatia sanguina a mamei.
In cazurile mai extreme, cand mama intra in soc hipovolemic (o pierdere de 20% din sange), mai multe dintre organele ei vor ceda iar viata fatului va fi in mare pericol.
Conditiile care pot duce la hemoragii si soc hipovolemic includ:
Pe langa socul hipovolemic, socul septic este si el o cauza des intalnita a leziunilor congenitale si a decesului fatului.
Daca oxigenarea sau circulatia sangina a fatului este compromisa, acesta poate suferi de bradicardie sau tahicardie. Acesta este primul semn al suferintei fetale.
Socul Matern poate duce la traume la nivelul uterului. Ca rezulat, nasterea se poate declansa prematur.
Daca Socul Matern nu este diagnosticat inainte de instaurarea hipovolemiei sau a altor conditii, atunci riscurile ca bebelusul sa se nasca cu leziuni congenitale se maresc enorm. Diagnosticat la timp, marea masjoritate a daunelor provocate de socul matern pot fi prevenite. Altel, consecintele pot fi tragice.
Patuturi copii
Accesorii patuturi
Paturi copii
Mobilier Camera Copii
