Iubire

Îl simt aproape de mine la fel cum îmi simt firele de păr răvăşite pe frunte. Îl am, îl miros, îl simt, îl trăiesc… Poate pare absurd, dar asta simt eu pentru pătuţul copilului meu. Mă atrage inexplicabil ceva la el. Poate senzaţia de siguranţă sau poate senzaţia de confort… Nu ştiu, dar mă amăgesc cu gândul că trăiesc prin el, pentru fericirea copilului meu…
Mă imaginez îmbrăţişându-l şi ferindu-l de viaţă, exact cum face pătuţul de la Marvis…