Linişte…

scris de

Nerăbdătoare aştept o altă dimineaţă. Nu am dormit aproape deloc, deşi am stat cu speranţa că poate ziua de azi va fi diferită, că durerea se poate spulbera doar cu puterea gândului. Ochii mei s-au aplecat la un moment dat, lăsându-mi pe umeri timpul, semănându-mi printre clipiri, ca şi tremurul din mine, un plâns cuprins de umbre şi nelinişte. Dar sufletul meu, obosit de apăsare, a strâns uşor pleoapele şi, ca prin minune, am văzut patul fetiţei mele şi m-am recules. Mi-am dat seama că acolo se ascundea liniştea mea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nume