În căutarea copilăriei….

scris de

Vremea a trecut. Într-o zi, eu cea sortită să fiu cea din urmă din inima ta, am pornit spre vechea uliţă a sufletului tău să împărtăşim spovedaniile unui trecut. Am pornit în căutarea pătuţului care mi-a schimbat copilăria. Şi nu l-am mai găsit. O viaţa întreagă îl ştiusem de veghe la poarta sufletului meu; acum nu mai era. În locul lui era un alt pătuţ, pe braţele căruia rădea alt copil. Am rămas la poartă, cu ochii înlăcrimaţi. Ştiu că eu am decis să părăsesc uliţa veche şi prăfuită, dar voiam ca ea să mă aştepte acum cu braţele deschise.
Şi uite aşa, copilăria mea, fără să îmi ceară încuviinţarea, s-a furişat din trupul meu. Când m-am trezit din toată agitaţia de care am fost cuprinsă, trupul îmi îngheţase pe o bancă, iar sufletul îmi era departe, în căutarea unui pătuţ prăfuit…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nume