Căutam, cu ochii legaţi şi sufletul întins în mâini, prietenia unui alt suflet tânăr…Şi deodată, gândul care căuta somnul cu visuri, al copilăriei, ş-un braţ de bunic, întâlni deodată dur, masiv, alt gând cu chip angelic : chipul tău. Masiv. Chip de lemn. Eşti doar un pătuţ şi totuşi însemni atât de multe.
Pentru mine ai fost refugiu, linişte şi iubire, vis şi adăpost… Mi-e greu să te las să pleci. Dar totuşi, trebuie. De ce nu putem rămâne copii la infinit? Mulţumesc Marvis! Copilăria mea se va sfârşi fericit, datorită ţie…
Chip de lemn
