Prietenie. Început

Mi-e greu să descriu emoţia. O fericire calmă şi în acelaşi timp violentă, în faţa căreia sufletul nu opunea nici o rezistenţă. Eram foarte emoţionată, îmi tremurau buzele şi priveam clipind des din pleoape… Obosită şi palidă, m-am ridicat de pe scaun şi m-am dus pe pat lângă el. Era primul meu pătuţ. Făcut din fag, de culoarea primăverii, era ca şi cum mi-aş fi întâlnit cel mai bun prieten…
Şi aşa a şi fost. Acest pătuţ de la Marvis mi-a devenit mai întâi mie prieten, iar apoi copilului meu. Încă suntem de nedespărţit.