Singur în pătuţ sau cu părinţii?

Ştim că există eterna întrebare despre somnul bebeluşilor : Unde să doarmă? Unii consideră că este potrivit să doarmă cu părinţii, alţii doar cu mama, iar restul cred că cel mai potrivit ar fi să aibă propiul pătuţ. În timp ce unii specialisti sustin ca exista numeroase avantaje in ceea ce priveste dezvoltarea psihologica a copilului, dormind în pat cu părinţii, altii sustin, cu argumente, ca dormitul bebelusului impreuna cu parintii poate fi extrem de periculos, fiind una dintre principalele cauze ale mortii subite.
De asemenea, este de la sine înţeles că bebeluşii care vor dormi în pat cu părinţii vor respira acelaşi aer, un lucru destul de important de ştiut, mai ales dacă părinţii sunt fumători sau au anumite probleme de sănătate.
Aşadar, considerăm că cel mai potrivit este să vă învăţaţi copilaşul să doarmă singur, chiar dacă pare de-a dreptul dificil la început.

Lumi separate

Mi-era cald, cam întuneric, dar era bine, acolo, în braţele lui… Când l-am văzut prima oară, l-am cuprins în braţe şi mi-am lipit obrazul de el să simt că îmi aparţine. De pătuţul meu… Mă uit la copilul meu cum doarme cu un zâmbet senin pe chip şi îmi dau seama că soarele tot s-a scurs la el în suflet…
Oare prin ce minune un pătuţ poate schimba viaţa cuiva? Pătuţul cumpărat de la Marvis reprezintă acum pentru copilul meu o altă lume. Una a cunoaşterii, a visului, a jocului… O lume a lui, propie, intangibilă…

În căutarea copilăriei….

Vremea a trecut. Într-o zi, eu cea sortită să fiu cea din urmă din inima ta, am pornit spre vechea uliţă a sufletului tău să împărtăşim spovedaniile unui trecut. Am pornit în căutarea pătuţului care mi-a schimbat copilăria. Şi nu l-am mai găsit. O viaţa întreagă îl ştiusem de veghe la poarta sufletului meu; acum nu mai era. În locul lui era un alt pătuţ, pe braţele căruia rădea alt copil. Am rămas la poartă, cu ochii înlăcrimaţi. Ştiu că eu am decis să părăsesc uliţa veche şi prăfuită, dar voiam ca ea să mă aştepte acum cu braţele deschise.
Şi uite aşa, copilăria mea, fără să îmi ceară încuviinţarea, s-a furişat din trupul meu. Când m-am trezit din toată agitaţia de care am fost cuprinsă, trupul îmi îngheţase pe o bancă, iar sufletul îmi era departe, în căutarea unui pătuţ prăfuit…

Chip de lemn

Căutam, cu ochii legaţi şi sufletul întins în mâini, prietenia unui alt suflet tânăr…Şi deodată, gândul care căuta somnul cu visuri, al copilăriei, ş-un braţ de bunic, întâlni deodată dur, masiv, alt gând cu chip angelic : chipul tău. Masiv. Chip de lemn. Eşti doar un pătuţ şi totuşi însemni atât de multe.
Pentru mine ai fost refugiu, linişte şi iubire, vis şi adăpost… Mi-e greu să te las să pleci. Dar totuşi, trebuie. De ce nu putem rămâne copii la infinit? Mulţumesc Marvis! Copilăria mea se va sfârşi fericit, datorită ţie…

Prietenie. Început

Mi-e greu să descriu emoţia. O fericire calmă şi în acelaşi timp violentă, în faţa căreia sufletul nu opunea nici o rezistenţă. Eram foarte emoţionată, îmi tremurau buzele şi priveam clipind des din pleoape… Obosită şi palidă, m-am ridicat de pe scaun şi m-am dus pe pat lângă el. Era primul meu pătuţ. Făcut din fag, de culoarea primăverii, era ca şi cum mi-aş fi întâlnit cel mai bun prieten…
Şi aşa a şi fost. Acest pătuţ de la Marvis mi-a devenit mai întâi mie prieten, iar apoi copilului meu. Încă suntem de nedespărţit.

Iubire

Îl simt aproape de mine la fel cum îmi simt firele de păr răvăşite pe frunte. Îl am, îl miros, îl simt, îl trăiesc… Poate pare absurd, dar asta simt eu pentru pătuţul copilului meu. Mă atrage inexplicabil ceva la el. Poate senzaţia de siguranţă sau poate senzaţia de confort… Nu ştiu, dar mă amăgesc cu gândul că trăiesc prin el, pentru fericirea copilului meu…
Mă imaginez îmbrăţişându-l şi ferindu-l de viaţă, exact cum face pătuţul de la Marvis…

Pătuţuri şi poezii

Îmi imaginez că pătuţurile astea sunt făcute ca să se scrie poezii despre ele. Îmi imaginez cum peste ani, cineva se va ridica şi va spune cum acest pătuţ i-a împărţit visele, cum l-a îmbrăţişat precum vântul îmbrăţişează pământul când cade din înălţimi… O să se ridice şi va spune cum nu mai simţea vântul şi nici apăsare, cum acest pătuţ i-a legănat sufletul şi i-a înmulţit visele….
O să scrie că datorită acestui pătuţ a învăţat să iubeasca necunoscut şi simplitatea şi frumosul şi vidul… Că acest pătuţ a fost o evadare… O amintire de neînlocuit.

Alegerea pătuţului

Cred că fiecare femeie are timing-ul ei, ritmul ei de viață. Important este să învețe să și-l cunoască și să-l asculte. Să trăiască în acord cu aspirațiile ei sufletești și să nu-şi uite valorile.
Cred ca fiecare mămică îşi sincronizează viaţa cu evenimentele celor din jur, în special cu cele ale copiilor ei. Tocmai de aceea, alegerea pătuţului potrivit poate fi puţin mai grea decât ne-am fi închipuit…
Iar pentru ca aceasta alegere să nu fie una de nerealizat, noi am adunat cele mai frumoase materiale, culori şi accesorii, pentru a vă putea pune la dispoziţie doar modelele cele mai frumoase pentru copilaşul dumneavoastră!

Unde era fericirea…

Astăzi am făcut cunoștință cu fericirea. Am văzut că stătea ascunsă in locul pe care-l vizitez cel mai des: in zambetul copilasului meu. Da, era chiar aici. Avea miros crud de iarbă și zâmbet ștrengar.
Am găsit-o ascunsă prin glasuri de copii și liniștea serii… Se afla mereu aici, dar n-am știut să o recunosc.
Pătuţurile celor de la Marvis mi-a redat ceea ce credeam de mult pierdut: inocenta. In patutul fetitei mele am redescoperit iubirea si fericirea…

Drumul spre casa

Vei merge în vizită în încăperi luminoase cu ferestre înalte şi uşi larg deschise, şi-o să distrugi totul acolo, şi o să îl întorci pe dos pe cel care te-a primit în sufletul lui, de parcă atunci când ai fost părăsit într-o casă cu pereţii fisuraţi te-au împovărat cu datoria de a-i învăţa şi tu pe alţii la rândul tău să fie precauţi cui dau voie să le calce pragul. Asta e adevarul. Viata te va purta spre drumuri necunoscute, carora poate nu vei stii sa le faci fata…

Noi cautam mereu sa va facem drumul spre “acasa” mai usor. Cu timpul, am descoperit ca drumul nostru spre casa este de fapt drumul spre casa al copiilor nostri. Iar drumul spre casa al copiilor se contureaza in patutul potrivit… Asadar?

Fericirea copilariei

Parca cineva s-a ridicat din mine. S-a ridicat un rasarit de soare la margini de zari, incumetandu-se sa trimita lumina, speranta, sa-nfloreasca chiar si iarna cu sute de plecari.
Cineva s-a ridicat din mine. Un alt suflet, un alt gand, o alta intruchipare… Altcineva. Alt eu.
Astazi parca m-am transformat. A reaparut copilul care eram, a reaparut magia copilariei, tocmai prin noul membru al familiei: fetitia mea.
Si daca ea imi ofera atata bucurie si implinire, cum as putea sa nu o fac eu fericita? I-am cumparat cel mai frumos patut de la Marvis, in care micuta mea e o mica printesa.