Paradisul meu

Eu mi-am imaginat tot timpul Paradisul sub forma unei îmbrăţişări… Credeam că aşa este adevărata fericire, simţită doar de mine.. Astăzi mi-am dat seama că Paradisul este de fapt un pătuţ. Vi se pare ciudat? Mie nu… Pentru că în pătuţul de la Marvis eu am găsit poveste, nemurire, vis, amintire, plăcere, iubire, confort şi siguranţă… Am găsit acolo tot ceea ce credeam că am nevoie pentru a fi fericită. Şi asta aşa este…
Mi-am dovedit că fericirea mea depinde necondiţionat de fericirea copilaşului meu. Iar fericirea copilaşului meu depinde de noul său regat : pătuţul de la Marvis.
Vreţi să ştiţi secretul? Lenjeria lor mi-a îndulcit dimineţile!

Despre inocenta…

Copilărie. Perioadă a vieţii umane, intermediară între idioţia prunciei şi nebunia tinereţii – la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrâneţii…
Inocenta, zambete, fragezime, dragoste, caldura… Asta inseamna pentru mine copilarie. Paradisul Pierdut.
Din pacate, nimic nu se intoarce. Dar, din fericire, nimic nu se pierde. Cum nu se pierd nici ochii copilului care am fost… Astazi Ana, fetitia mea, implineste 2 ani! La multi ani! Iti multumesc, copile, ca ma lasi si pe mine sa ma regasesc in inocenta glasului tau…