Fericirea copilariei

Parca cineva s-a ridicat din mine. S-a ridicat un rasarit de soare la margini de zari, incumetandu-se sa trimita lumina, speranta, sa-nfloreasca chiar si iarna cu sute de plecari.
Cineva s-a ridicat din mine. Un alt suflet, un alt gand, o alta intruchipare… Altcineva. Alt eu.
Astazi parca m-am transformat. A reaparut copilul care eram, a reaparut magia copilariei, tocmai prin noul membru al familiei: fetitia mea.
Si daca ea imi ofera atata bucurie si implinire, cum as putea sa nu o fac eu fericita? I-am cumparat cel mai frumos patut de la Marvis, in care micuta mea e o mica printesa.

Zambet de voinicel

Azi sunt tare fericit
ca mami mi-a pregatit
Cel mai frumos loc din lume
care are si un nume.

Voinicel si dragalas
pregatit cu-n costumas
Pentru somnul meu cel drag
“Albert” patutul cel alb.

Acolo visez frumos
ingerasii intr-un cos
Ei ma vegheaza pe mine
sa imi fie numai bine.

Patutul meu dragalas
are-n el un copilas
Sunt eu un copil frumos
cuminte si dragastos.

L-as iubi daca..

L-aș iubi dacă l-aș găsi. L-aș iubi dacă ar avea gratiile apropiate, dacă m-aș simți în siguranță. L-aș iubi dacă aș putea să-l folosesc zi de zi, fără să mă gândesc că s-ar putea deteriora. L-aș iubi dacă ar crea amintiri frumoase. L-aș iubi dacă ar avea culoarea lemnului dulce. L-aș iubi pentru simplitate. L-aș iubi pentru confort. L-aș iubi pentru numele pe care i l-aș da. L-aș iubi pentru nopțile liniștite. L-aș iubi pentru diminețile fără cusur… Dar nu l-aș iubi. Pentru că îl iubesc deja. Iubesc pătuțul copilului meu de la Marvis…