Despre inocenta…

Copilărie. Perioadă a vieţii umane, intermediară între idioţia prunciei şi nebunia tinereţii – la doi paşi de păcatele maturităţii şi la trei de regretele bătrâneţii…
Inocenta, zambete, fragezime, dragoste, caldura… Asta inseamna pentru mine copilarie. Paradisul Pierdut.
Din pacate, nimic nu se intoarce. Dar, din fericire, nimic nu se pierde. Cum nu se pierd nici ochii copilului care am fost… Astazi Ana, fetitia mea, implineste 2 ani! La multi ani! Iti multumesc, copile, ca ma lasi si pe mine sa ma regasesc in inocenta glasului tau…

Despre patutul meu…

Suntem doi străini. Ne privim în fiecare dimineață, ne atingem, dar nu ne putem vorbi. El are atingerea rece, a mea e plină de căldură. El are loc pentru iubire, eu am timp pentru a o oferi. El îmi înțelege nevoile și mă face sa fiu sigură pe viitor. Suntem doi străini care se cunosc foarte bine.
El e pătuțul copilului meu. El știe cum să aibă grijă de el, cum să îi facă serile liniștite și diminețile plăcute… E pătuțul meu de la Marvis.