Îmi imaginez că pătuţurile astea sunt făcute ca să se scrie poezii despre ele. Îmi imaginez cum peste ani, cineva se va ridica şi va spune cum acest pătuţ i-a împărţit visele, cum l-a îmbrăţişat precum vântul îmbrăţişează pământul când cade din înălţimi… O să se ridice şi va spune cum nu mai simţea vântul şi nici apăsare, cum acest pătuţ i-a legănat sufletul şi i-a înmulţit visele….
O să scrie că datorită acestui pătuţ a învăţat să iubeasca necunoscut şi simplitatea şi frumosul şi vidul… Că acest pătuţ a fost o evadare… O amintire de neînlocuit.
Pătuţuri şi poezii
