Despre copii şi fericire

Uneori mă gândesc la felul în care pielea copilului meu tânjeşte după atingerea proaspătă a patului de fag, iar la un moment dat respiraţia mi se rostogoleşte spre zâmbetul lui şi-l văd jucându-se în micul lui palat. Şi-mi dau seama că nu mă pot opune fericirii, că acolo se află ceea ce am visat, că în acest pătuţ de poveste copilul meu îşi trăieşte cu adevărat copilăria. Că aici învaţă să se joace, învaţă să crească, învaţă să îşi creeze vise şi visuri…