Categorie: Blog

Sindromul Down la nastere

Sindromul Down este cea mai raspandita conditie genetica din lume. A fost identificat pentru prima data in 1866 si a fost denumit dupa Doctorul John Landdon Down. Cauza sindromului Down, cunoscut si sub numele de trisomia 21, a fost descoperita in 1959.

Peste 6000 copii se nasc cu sindromul Down, anual. Dintre acestia, se estimeaza ca doar 85% supravietuiesc primului an de viata. Doar 50% din bebelusii care au supravietuit primului an de viata ajung sa traiasca mai mult de 50 ani.

Cauze

Sindromul Down este cauzat de una din cele 3 anomalii a diviziunii celulelor, ce are legatura cu cromozomul 21:

  • Trisomia 21Peste 90% din cazurile de bebelusi nascuti cu sindromul Down sunt cauzate de trisomia 21. Trisomia 21 face ca la fertilizarea ovulului sa existe 3 (in loc de 2) cromozomi 21. Cand celulele se divizeaza, cromozomul in plus se repeta in fiecare celula. Cromozomul in plus apare datorita unei probleme fie in dezvoltarea spermatozoidului, fie a ovulului.
  • Trisomia 21 cu mozaicismAceasta este o forma rara, aparuta la mai putin de 2% din cazurile de sindrom Down. Diferenta dintre aceasta forma si trisomia 21 este ca chromozomul 21 in plus este prezent doar in unele celule ale bebelusului.Trisomia 21 cu mozaicism este cauzata de o anomalie a diviziunii celulelor, diviziune ce are loc abia dupa fertilizarea ovulului.Numele ei provine din ordinea intamplatoare a celulelor normale si cele anormale, ce dau aparenta unui mozaic. In mozaicismul celular, amestecul de celule normale si anormale poate fi observat in celule de acelasi tip. Insa, in mozaicism tisular (al tesuturilor), un set de celule pot avea cromozomi normali, pe cand alt set poate suferi de trisomia 21.
  • Trisomia 21 cu translocatieLa 3-4% din cazuri, o parte dni cromozomul 21 devine atasat (translocat) de un alt cromozom, de obicei, chomozomul 13, 14 sau 15. Acest lucru ia loc la procreatie. Purtatorul (cel cu cromozomul translocat) va avea 45 de cromozomi in loc de 46, insa va avea tot materialul genetic al unei persoane cu 46 de cromozomi. Acest lucru se datoreaza faptului ca materialul chormozomului 21 translocat se afla pe un alt cromozom. Purtatorul nu va suferi de nici un simptom al sindromului Down deoarece are cantitatea corecta de material genetic.

Cuplurile care au nascut deja un copil de sufera de trisomia 21 cu translocatie pot avea o probabilitate mai mare ca un viitor copil sa sufere si el de sindromul Down. Acest lucru se datoreaza faptului ca unul dintre parinti poate fi purtator al translocatiei.

Sansa de a transmite translocatia la descendenti depinde de sexul parintelui purtator. In cazul tatalui, sansa este de 3%, iar in cazul mamei, 12%.

Nu exista cauze cunoscute ale sindromului Down ce se datoreaza mediului inconjurator.

Factori de risc

Unii parinti au un risc mai mare de a avea copii bolnavi de sindromul Down decat altii.

Factorii de risc includ:

  • Varsta Materna

    Cu cat ovulele unei femei imbatranesc mai mult, cu atat se mareste riscul ca unul dintre cromozomi sa se divida incorect. Asadar, riscul de aparitie a sindromului Down se mareste odata cu varsta mamei. O femeie de 20 ani are o sansa de 0,06%, care creste pana la 3,3% la varsta de 45 ani.

  • Recurenta

    In general, parintii care au nascut deja un copil ce sufera de sindromul Down au o sansa sporita (aproximativ 1%) ca al doila copil sa sufere si el de aceeasi problema.

  • Parinte purtator

    Parintii care sunt purtatori al translocatiei genetice al sindromului Down au un risc sporit ca descendentii lor sa sufere si ei de sindromul Down, risc de variaza in functie de tipul translocatiei.

    Foarte putini oameni ce sufera de sindromul Down ajung sa fie parini. Doar 15-30% din femeile ce sufera de trisomia 21 sunt fertile. Pe deasupra, ele au un risc de 50% de a naste un copil ce sufera si el de sindromul Down.

    In prezent, nu exista cazuri de barbati ce sufera de sindromul Down care sa fie tati. Desi incidenta aparitiei sindromului Down creste odata cu varsta materna, mult mai multi copii ce sufera de aceasta tulburare genetica se asc din mame pana in 35 ani, datorita fertilitatii mai ridicate a femeilor tinere. 80% din totatilatea copiilor nascuti cu sindromul Down se nasc din mame in varsta de pana la 35 ani.

Diferenta dintre un test de screening si un test de diagnosticare

Un test de screening ajuta la indentificarea posibilitatii prezentei sindromului. Ele nu furnizeaza rezultate concrete, ci doar indicatii. Daca testul dumneavoastra de screening a dat rezultate anormale, nu inseamna ca bebelusul duneavoastra este afectat.

Rostul unui test de screening este de a estima riscul de prezenta a sindromului. Daca testul da rezultate pozitive si exista posibilitatea prezentei sindromului, este recomandata efectuarea a mai multor teste. Este posibil ca rezultatul sa fie un fals-pozitiv (atunci cand indica eronat ca bebelusul sufera de tulburarea genetica) sau un fals-negativ (atunci cand indica eronat ca bebelusul nu sufera de tulburarea genetica).

Un test de diagnosticare poate fi mai scump si prezinta un grad de risc, insa sunt mai exacte.

Tipuri de teste

In timpul sarcinii

Cele mai frecvent intalnite teste de screening prenatal includ:

Rezultatele testelor de sange sunt combinate cu cele ale analizelor cu ultrasunete. Daca rezultatul testelor sunt pozitive sau indica un risc marit al prezentei sindromului, va fie nevoie de mai multe teste.

Printre testele de diagnosticare se numara:

  • amniocenteza (efectuat dupa saptamana 15 de sarcina)
  • esantionarea cronionica vili (efectuat intre saptamanile 9-14 de sarcina)
  • esantionarea percutanata a cordonului umbilical (efectuat dupa saptamana 18 de sarcina)

Dupa nastere

Dupa nasterea bebeluslui, diagnosticul initial se face dupa infatisarea bebelusului. Daca unele, sau toate caracteristicile sindromului Down sunt prezente, se va apela la o analiza cromozomiala sangelui pentru determinarea cariotipului.

Simptome

Simptomele sindromul Down pot fi mai mult sau mai putin severe. Dezvoltarea fizica si mentala este, de obicei, incetinita. Bebelusii nascuti cu aceasta tulburare genetica vor avea, initial, o marime normala, insa vor creste mai incet si vor fi mai mici decat alti copii de acceasi varsta.
Simptome frecvent intalnite:

  • o fata plata cu colturile ochilor inclinate usor in sus
  • un gat scurt
  • limba patrunde in afara gurii
  • prezenta unei adancimi mari in palma mainii cu detegele relativ scurte
  • pete albe pe irisul ochilor
  • un ton muscular slab, ligamente largi si flexibilitate excesiva
  • maini si picioare mici

Mai exista o varietate de conditii medicale frecvent intalnite la persoanele ce sufera de sindrom:

  • malformatii congenitale ale inimii
  • probleme de auz
  • probleme intestinale, precum blocarea intestinelor sau a esofagului
  • boala celiaca
  • probleme ale ochilor, precum cataracta
  • difunctii ale tirpodei
  • probleme ale scheletului
  • dementia
  • boli infectioase (datorita anomaliilor sistemului imunitar, copii de sufera de aceasta tulburare genetica pot contracta mai multe boli infectioase precum pneumonia)

Tratament

Nu exista un tratament medical pentru sindromul Down. El poate insa fi ameliorat prin asistenta medicala si terapii care incep inca de la scurt timp dupa nastere.

Varsta Materna

Majoritatea expertilor spun ca nu exista o anumita varsta la care este cel mai bine sa va infiintati o familie. Exista insa avantaje si dezavantaje asociata cu fiecare varsta.

Intre 20 – 24 ani

Acestia sunt cei mai fertili ani din viata. Ciclurile sunt regulate si majoritatea, daca nu chiar toate, sunt ovulatorii. In medie, o femeie intre 20 si 24 ani are o sansa de 20% de a deveni insarcinata in urma contactului sexual neprotejat.

In aceasta perioada aveti cea mai mare cantitate de energie pentru a ingriji un copil, insa mai putine resurse financiare si mai putina experienta de viata si stabilitate.

Mentalitatea cand vine vorba de sarcina va depinde, in mare parte, de alti factori din viata dumneavoastra. Unul dintre factori este aspectul exterior al corpului. Acesta este o grija mai mare pentru o femeie de 20 ani decat pentru alte femei mai invarsta.

Este mult mai probabil ca o femeie ce face parte din aceasta categorie de varsta sa se axeze pe casatorie, decat pe alte parti ale vitii ei.

Intre 25 – 29 ani

Este important sa faceti exercitii fizice si sa mancati sanatos. Acestea va vor ajuta sa nasteti mai usor si sa va recuperati mai repede dupa sarcina. Desi aceste lucruri se aplica la orice varsta, intre 20 – 30 ani este mult mai usor sa va atingeti optimul de sanatate fizica. Inca aveti posibilitatea de a face mai usoare travaliul si pierderea greutatii acumulate in timpul sarcinii.

Cand vine vorba de sanatatea pe termen lung, a naste in perioada de 20 – 30 ani scade sansa de aparitie a cancerului la san si ovarian. Doctorii cred ca schimbarile hormonale ce au loc in timpul ovulatiei (cresterea nivelelor de estrogen si progesteron), ce stimuleaza lunar ovarele si sanii, maresc riscul aparitiei acestor tipuri de cancer. Insa, atunci cand sunteti insarcinata, ovularea inceteaza si, totodata, acest risc.

In a doua jumatate a perioadei de varsta 20 – 30 ani, este mult mai probabil sa fiti mai capabila financiar si ca relatia cu sotul dumneavoastra sa fie mai stabila.

Rata de avorturi spontane se alfa la 10%, doar un pic mai mare decat la femeile cu 5 ani mai tinere. La varsta de 25 ani, sansele de a naste un bebelus ce sufera de Sindromul Down sunt de 0,08% si exista o sansa de 0,2% sa nasteti un copil ce sufera de o anomalie cromozomiala.

Intre 30 – 34 ani

Fertilitatea incepe sa scada incepand cu varsta de 30 ani. Nu va faceti, insa griji! Aceasta scadere se manifesta incetul cu incetul, pe parcursul urmatorilor 5 ani. Daca, totusi, aveti nevoie de tratamente impotriva infertilitatii, sansele de succes sunt mult mai mari decat cele ale unei femei mai invarsta. La femeile pana in varsta de 35 ani, sansele de succes sunt de 25-28%. Acestea par mici, insa luati in considerare ca, la 40 ani, sansele scad la 6-8%.

In general, femeile care au fost foarte implicate profesional in perioada 20 – 30 ani, se simt mult mai pregatite emotional sa-si infiinteze o familie. La aceasta varsta, se pot ajuta si de energia si resursele pe care le-au acumulat.

Sansele ca sarcina sa esueze a crescut putin si se afla la 11,7%. Sansele ca bebelusul sa sufere de sindromul Down a crescut la 0,1%.

Intre 35 – 39 ani

Fertilitatea continua sa scada dupa varsta de 35 ani si scade enorm la varsta de 38 ani. Acest declin se datoreaza, in mare parte, faptului ca ovulele imbatranesc si devin mai greu de fertilizat.

Doctorii recomanda ca, pana la varsta de 35 ani, un cuplu sa incerce timp de un an intreg sa procreeze un copil, inainte de a apela la un tratament impotriva infertilitatii. Cea mai mare problema a cuplurilor infertile este amanarea tratamentului. Sansele de succes ale tratamentului scan enorm intr-un interval de doar cativa ani. Unele clinici de fertilitate chiar refuza sa ofere tratamente de fertilitate pacientelor mai batrane de 39, 40 ani.

Riscul ca, in timpul sarcinii, sa va alegeti cu hipertensiune este de 2 ori mai mare la femeile de peste 35 ani, fata de cele mai tinere. Hipertensiunea apare la 10-20% din femeile insarcinate din acest interval de varsta. Diabetul Gestational este de pana la 3 ori mai frecvent la femeile de peste 35 ani, iar unele studii afirma ca riscul este chiar mai mare daca femeia a crescut in greutate in ultimii ani.

La aceasta varsta, doctorul probabil ca va recomanda un test de amniocenteza sau orice alta forma de analize prenatale. Acest lucru se datoreaza faptului ca riscurile de a naste un copil bolnav de sindromul Down sau de o alta anomalie cromozomiala incep sa creasca semnificativ.

Sansele de a fi insarcinata cu gemeni sau chiar tripleti cresc considerabil odata ce va apropiati de varsta de 40 ani si imediat dupa ce o atingeti. Doctorii speculeaza ca acest lucru se datoreaza, probabil, faptului ca modul in care hormonii stimuleaza ovarele se schimba odata cu varsta. Astfel, sansele de eliberare a mai multor ovare de odata cresc. Femeile care iau medicamente de fertilitate sunt, de asemenea, sub un risc ridicat de a se alege cu o sarcina multipla deoarece ele stimuleaza ovarele sa produca mai multe ovule. Nu trebuie, insa, sa va alarmati. Aceste sanse sunt, inca, foarte slabe!

Intre 40 – 44 ani

Intai vesti bune: Un studiu a constatat ca femeile de peste 40 ani, care reusesc sa nasca fara a se ajuta de tratamente de fartilitate, tind sa traiasca mai mult. De ce? Una dintre teorii este ca estrogenul, care este inca produs in abundenta daca femeia este inca fertila, are un efect pozitiv asupra sanatatii inimii, oaselor si a altor organe.

Mai putin de 1% din femeile intre 40 – 44 ani reusesc sa nasca. Sansele de a deveni insarcinata scad la doar 5% odata cu varsta de 40 ani.

Cat de bine puteti sa duceti o sarcina la bun sfarsit la acesta varsta depinde de mai multi factori. Acestia includ:

  • cat de bine va mentineti fizic
  • cat de sanatoase sunt obiceiurile dumneavoastra
  • daca aceasta este sau nu prima sarcina

Cele mai multe femei insarcinate la 40 ani se plang de cat de obosite se simt. Schimbarile hormonale din timpul sarcinii fac toate femeile sa se simta obosite, insa acest efect pare a fi cel mai pronuntat la femeile mai invarsta.

Daca ati mai nascut deja un copil, veti fi mai preduspusa la:

  • hemoroizi
  • preziunea pe vezica din timpul sarcinii
  • prolapsul
  • lasarea sanilor

Puteti minimiza aceste efecte prin:

  • a va asigura ca nu luati excesiv de mult in greutate in timpul sarcinii
  • a fi moderat activa fizic
  • a face exercitii Kegel pentru a va mentine forta muschilor vaginali

La varsta de 40 ani veti avea o gama larga de experiente de viata si maturitate la care sa apelati pentru a creste copilul. Probabil ca veti avea mai multa rabdare cu el decat ati fi avut acum 20 ani.

Vesti proaste: O treime din sarcinile aparute la varsta de 40 – 44 ani esueaza. Aceast lucru se poate datora mai multor cauze:

  • ovulul a fost defect de la bun inceput
  • mucoasa uterina nu a fost suficient de groasa
  • circulatia sangelui catre uter nu a fost suficient de buna pentru a mentine o sarcina

In acest interval de varsta, exista riscuri ridicate de a suferi de Placenta Previa sau de Abruptie Placentala. Iar, bebelusii nascuti de femei de peste 40 ani au sanse mai mari sa aie o greutate scazuta la nastere.

Riscurile de defecte cromozomiale la nastere cresc anual. Daca nasteti la 40 ani, bebelusul are o sansa de 1% sa sufere de Sindromul Down si de 1,5% sa sufere de o alta anomalie cromozomiala. La varsta de 44 ani, insa, aceste riscuri cresc la 2,6%, respectiv 3,9%.

Intre 45 – 49 ani

Procentajul de femei care reusesc sa dea nastere la aceasta varsta este de 0,03%. Sansele de succes ale tratamentului de fertilitate scad si ele enorm.

Daca reusiti macar sa ramaneti insarcinata si sa sustineti sarcina este, in sine, un lucru de laudat la aceasta varsta. Totodata, este o dovada a sanatatii dumneavoastra.

Cu totii am auzit povesti de femei care au reusit sa faca un copil datorita Fertilizarii in Vitro. Ceea ce se vorbeste mai putin este faptul ca la jumatate din ele, s-a apelat la donatoare de ovule.

O femeie care reuseste sa ramana insarcinata la aceasta varsta va trece prin analize medicale mult mai viguroase. Trebuie sa li se verifice sanatatea cardiovasculara si trebuie monitorizate cu atentie pentru a prevedea probleme de diabet sau ale rinichilor.

Peste jumatate din sarcinile aparaute la femeile ce au atins varsta de 45 ani rezulta in avorturi spontane. Asta, pe deasupra faptului ca sansele de a naste un copil mort sunt de 2 ori mai mari la 40 ani, decat la 20.

La 45 ani, sansele ca bebelusul sa se nasca cu Sindromul Down sau cu o alta anomalie cromozomiala ating 3,3%, respectiv 4,7%. Iar la 49, ani 9%, respectiv 12,5%.

Peste 50 ani

Varsta medie de atingere a menopauzei este de 51 ani, insa poate varia intre 45 – 55 ani. Aproape toate sarcinile aparute la 50 ani au nevoie de asistenta medicala, fie prin medicamente de fertilitate, suplimente hormonale sau donatoare de ovule.

Femeile care inca mai ovuleaza la aceasta varsta trebuie sa li se administreze progesteron timp de cel putin 2 luni de la inceperea sarcinii.

Femeile care au incetat sa mai ovuleze au nevoie de donatoare de ovule pentru a initia sarcina si sunt nevoite sa li se administreze estrogen si progesteron pe aproape tot parcursul sarcinii, pana cand placenta incepe sa-si produca proprii hormoni.

La aceasta varsta, exista o sansa mare de aparitie a complicatiilor ce necesita atentie medicala, probleme precum:

  • hipertensiunea
  • probleme ale rinichilor
  • probleme placentale

Chiar si dupa nasterea cu succes a bebelusului, exista problema varstei inaintate a mamei. O femeie de 50 ani este mai putin probabil sa se poata trezi din 2 in 2 ore, cand bebelusul are.

Testul de Amniocenteza in timpul sarcinii

In timpul sarcinii, fatul este inconjurat de lichid amniotic. Acesta contine substante precum alfa-fetoproteina. Aceste substante furnizeaza informatii importante despre fat prin intermediul testului de amniocenteza.

Ce este amniocenteza?

Extragere Monstra De Lichid Amniotic
Extragere monstra de lichid amniotic

Amniocenteza este un test prenatal in care o cantitate mica de fluid amniotic (sub 30ml) este extrasa din sacul amniotic si supusa unor teste. Monstra de fluid este indepartata prin intermediul unei seringi inserate in uter, prin abdomen. Procedura este ghidata de o ecografie cu ultrasunete. Fluidul este, apoi, trimis la laborator pentru analize.

Care este scopul amniocentezei?

Amniocenteza se efectueaza pentru a:

  • identifica anumite tipuri de malformatii congenitale, precum sindromul Down
  • pentru a identifica prezenta unei infectii a lichidului amniotic
  • pentru a determina gradul de dezvoltare a plamanilor fatului
  • pentru a verifica sanatatea fatului in urma unei sensibilizari la antigenul Rh

Deoarece amniocenteza prezinta un mic risc pentru mama si pentru fat, acest test prenatal este, in general, oferit femeilor ce prezinta deja riscul unor boli genetice, precum cele care:

  • au primit un rezulat anormal in urma unei ecografii cu ultrasunete
  • au mai avut, in familie, cazuri de malformatii congenitale
  • au decut deja prin una sau mai multe sarcini din care au rezultat bebelusi cu malformatii congenitale

Amniocenteza nu poate identifica toate tipurile de malformatii congenitale, insa poate fi folosita pentur a identifica urmatoarele conditii:

  • sindromul Down
  • anemia falciforma
  • fibroza chistica
  • distrofie musculara
  • boala Tay–Sachs

Amniocenteza mai poate identifica anumite defecte ale tubului neural, defecte precum spina bifida si anencefalia.

Ecografia cu ultrasunete care se face in timpul testului de amniocenteza poate detecta malformatii nedetectabile de amniocenteza in sine, malformatii precum buza despicata sau probleme cardiace. Exista, insa, unele malformatii care nu sunt detectabile nici de testul de amniocenteza, nici de ecografia care se face in timpul acestuia.

Amniocenteza poate identifica sexul copilului. De fapt, testul de amniocenteza este cel mai bun test pentru identificarea cu exactitate a sexului copilului inainte de nastere.

Cand se efectueaza testul de amniocenteza?

Testul de amniocenteza se efectueaza intre saptamanile 15-18 de sarcina, la recomandarea doctorului.

Acuratetea rezultatelor testului de amniocenteza

Acuratetea testului de amniocenteza este in proportie de 99,4%.

Testul de amniocenteza poate esua uneori. De exemplu: atunci cand monstra de fluid amniotic extrasa este prea mica.

Riscurile testului de amniocenteza

Exista un risc scazut ca testul de amniocenteza sa duca la un avort spontan. Acest risc este de sub 1% sau, mai exact, 1 caz la fiecare 200-400 de teste.

Mai pot aparea si alte complicatii, precum leziuni cauzate fatului sau mamei, infectii sau nastere prematura. Aceastea sunt, insa, extrem de rare.

Recuperare de dupa amniocenteza

Dupa efectuarea testului de amniocenteza este cel mai bine sa mergeti acasa si sa va relaxati tot restul zilei. Nu este indicat sa:

  • faceti exercitii sau alte activitati ce necesita efort fizic, inclusiv a lua copiii in brate
  • evitati contactul sexual

Pentru a usura senzatiile de disconfort, puteti lua 2 comprimate de Paracetamol la 4 ore. Va puteti relua activitatile normale in ziua imediat urmatoare, daca doctorul nu are nimic impotriva.

Daca, dupa testul de amniocenteza, aveti:

  • febra
  • descarcari vaginale

Rezultatele testului de amniocenteza

Rezultatele testului de amniocenteza vor fi, de regula, disponibile in 2-3 saptamani. Daca nu le primiti dupa 3 saptamani de asteptare, va puteti interesa singura de ele.

Care medicamente sunt sigure in timpul sarcinii?

Cand sunteti insarcinata, tratarea unei simple afectiuni poate parea complicata. S-ar putea sa fiti tentat sa ajungeti la pastilele folosite  inainte de sarcina, dar sunteti  preocupat si  de siguranta lor. Adevarul este ca sunt multe medicamente special pentru perioada sarcinii, dar exista unele care va pot rani copilul.

In general, cel mai bine este sa evitati orice medicamente inutile la inceputul sarcinii. In timpul primului trimestru, organele fetale se dezvolta rapid, facandu-le extrem de vulnerabile la potentialele riscuri ale medicamentelor.

Analgezic

O compresie rece si odihna poate ajuta la ameliorarea durerilor de cap si a durerilor musculare din timpul sarcinii dar daca aveti nevoie de ajutor suplimentar, medicul dumneavoastra va poate recomanda acetaminofenul. Cu toate acestea, este bine să evitați medicamentele antiinflamatoare , cum ar fi ibuprofenul. Unele studii sugereaza ca administrarea acestor medicamente aproape de conceptie sau la inceputul sarcinii poate creste riscul de avort spontan si de malformatii congenitale.

Alergiile si gripa

Putine femei ajung pana la noua luni fara simptome alergice. Dar atunci cand apar cel mai sigur mod este sa incercati remedii naturiste: odihniți, beți multe lichide  si utilizați un spray nazal salin pentru a ajuta la ameliorarea umflaturii. Gripa, totusi, poate fi mai grava la femeile gravide si, uneori, duce la pneumonie. Deoarece vaccinurile antigripale sunt sigure atat pentru tine, cat si pentru copii, este bine sa le folositi in  sezonul rece, daca te afli in trimestrul al doilea sau al treilea.

Daca simptomele reci sau alergice va provoaca neplaceri, medicul dumneavoastra va poate recomanda medicamente, mai ales daca ati trecut de primul trimestru de sarcina.Din pacate, se stie putin despre droguri , cum ar fi loratadina (gasita in Claritin), deci este intelept sa le eviti.

Pentru a ameliora tusea, medicii recomanda adesea un supresant numit dextrometorfan (gasit in Robitussin si Vicks Formula 44). Cu toate acestea, ar trebui sa evitati produsele pentru tuse care contin iod, care pot provoca probleme de tiroida care pot pune viata in pericol la fat, precum si cele care contin niveluri ridicate de alcool.

Disconfortul digestiv

Medic 1

Arsurile la stomac, constipatia si hemoroizii sunt printre cele mai frecvente probleme ale sarcinii. Pentru a evita arsurile la stomac, evitati sa mancati  mai ales seara, si alegeti in schimb mese mai mici si mai frecvente. De asemenea, trebuie sa va indepartati de alimentele bogate, prajite sau picante, care declanseaza adesea iritatii la nivelul stomacului. A dormi inclinat  de asemenea provoaca arsuri la stomac.

Daca simptomele persista, medicul poate recomanda un antiacid sigur, cum ar fi carbonatul de calciu (Tums).

Pentru a preveni constipatia si hemoroizii care apar frecvent, beti multa apa si mancati alimente bogate in fibre. Daca persista problemele, medicul va poate sugera un laxativ  cum ar fi Metamucil sau Fiberall. Cu toate acestea, ar trebui sa evitați laxativele stimulative, cum ar fi uleiul de ricin, care poate declansa travaliul. In cazul tratării hemoroizilor, utilizați produse care conțin glicerina, dar evitati hidrocortizonul, care nu sa dovedit a fi complet sigur.

Medicamente prescrise

Antibioticele precum penicilina sunt frecvent prescrise in timpul sarcinii pentru a trata o varietate de infecții bacteriene. In timp ce majoritatea acestor medicamente sunt considerate sigure pentru mama si copil, exista cateva exceptii. Tetraciclina, un alt antibiotic frecvent utilizat, nu este recomandat dupa a patra luna de sarcina, deoarece poate afecta dintii primari si permanenti ai bebelusului.

 Multe mame se confrunta cu probleme de sanatate cronice, folosind medicamente. Tensiunea arteriala crescuta poate fi tratata cu metildopa sau cu alte medicamente. Dar cel mai bine este să evitati un grup de medicamente denumite inhibitori ai ACE, utilizate in mod obisnuit pentru a trata tensiunea arteriala ridicata. Aceste medicamente pot afecta rinichii fetali după primul trimestru.

Studiile recente arată, de asemenea, ca cele mai frecvent prescrise medicamente  pentru depresie (cum ar fi inhibitorii de recaptare a serotoninei, inclusiv fluoxetina [Prozac]) nu sunt asociate cu un risc crescut de aparitie a malformatiilor congenitale sau a complicatiei sarcinii. Bebelusii expusi la aceste medicamente la sfarsitul sarcinii pot fi mai agitati decat de obicei in primele zile dupa nastere, dar par sa se dezvolte normal dupa aceea.

Desi este întelept sa evitati medicamentele inutile in timpul sarcinii, nu trebuie sa suferiti pentru a va proteja copilul. Atata timp cat  urmati sfatul medicului dumneavoastra, puteți obtine ajutorul de care aveti nevoie fara riscuri nejustificate pentru oricine.

Expulzarea placentei

Expulzarea placentei este atunci cand placenta iese din uter, prin intermediul canalului de nastere, dupa nasterea bebelusului. Perioada de dupa nasterea bebelusului si expulzarea placentei se numeste al treilea stagiu al nasterii.

Cel de-al treilea stagiu al nasterii poate fi ghitat in mod activ, prin mai multe proceduri standard, sau pasiv (fara asistenta medicala).

In unele culturi, dupa nastere, placenta este luata acasa si consumata de catre mama, pe parcursul urmatoarelor cateva saptamani. Aceasta practica se numeste placentofagie.

Expulzarea placentei are loc in ultimul stagiu al nasterii si poate dura intre 5-20 minute. Desi nu i se ofera la fel de multa atentie precum primelor 2 stagii, acesta este si el un stagiu important, si chiar simbolic. Placenta a oferit nou-nascutului, un culcus pe aproape intreaga durata a sarcinii. Expulzarea acesteia simbolizeaza sfarsitul acelui stagiu al vietii si inceperea unui stagiu nou: viata in lumea de afara.

Procesul de expulzare a placentei

Procesul De Expulzare A PlacenteiVeti resimti slabe contractii care vor dura, fiecare, aproximativ 1 minut (desi s-ar putea ca nici sa nu va dati seama de ele, daca puteti crede asa ceva). Aceste contractii vor ajuta la separarea placentei de peretele uterin si la deplasarea acesteia prin canalul de nastere, pentru a fi impins afara. Apoi, medicul ar putea:

  • Grabi expulsionarea, tragand usor de cordonul umbilical cu o mana, aplicand presiune asupra uterului cu cealalta sau exercitant presiune asupra partii superioare a uterului, cerandu-va sa impingeti.
  • Administra oxitocina printr-o injectie intravenoasa. Aceasta va grabi expulsionarea placentei, revenirea uterului sa dimensiunile lui normale si minimizarea hemoragiilor.
  • Examina placenta, pentru a verifica daca a iesit in totalitate. Exista posibilitatea ca, in uter, sa fie ramas fragmente din placenta. In acest caz, va fi nevoie ca fragmentele ramase sa fie extrase manual

Hemoragiile ce apar sunt limitate de contractiile uterului care iau loc dupa expulzarea placentei. Cantitatea normala de sange pierdut nu depaseste 600ml.

Placenta este, de obicei, expulzata intre 15-30 minute de la nasterea bebeluslui.

Asteptati-va sa va simtiti imfometata si insetata, in special daca nasterea a durat mult. Veti mai simti si o gama larga de emotii, precum usurare, fericire si neasteptarea de a va lua bebelusul in brate.

Dupa nastere, veti suferi o sangerare vaginala numita lohii. Aceasta este comparabila cu o sangeare menstruala puternica si puteti resimti frisoane.

Indepartarea manuala a placentei

Expulzarea Manuala A PlacenteiAceasta este, de obicei, efectuata sub anestezie sau (mai rar) sub sedatie sau analgezice. O mana este inserata prin vagin, in cavitatea uterina, apoi detaseaza si indeparteaza manual placenta de peretele uterin. Nedetasarea de la sine a placentei indica prezenta conditiei numite Placenta Accreta.

Retinerea placentei

Daca placenta nu este expulsionata intr-un interval de 30 minute, atunci putem vorbi despre o placenta retinuta. Riscurile acesteia includ hemoragii si infectii. O extragere manuala va fi necesara daca apar hemoragii puternice. In cazuri rare, va fi nevoie de un chiuretaj pentru asigurarea faptului ca nu exista nici o ramasita a placentei. Aceste cazuri includ cazurile in care femeia sufera de o conditie precum placenta accreta.

Tahicardia materna

Tahicardia se refera la conditia de a avea un ritm cardiac mai ridicat de cel normal. Un ritm cardiac mai ridicat de 100 batai/minut, in timpul unei sarcini, este considerat un caz de tahicardie. Deoarece, in timpul unei sarcini, inima unei femei depune mai mult efort, ritmul cardiat se mareste cu 10-20 batai/minut. Un ritm cardiac un pic mai ridicat in timpul sarcinii este ceva normal. In cazul de tahicardie, simptomele mai includ:

  • dueri la nivelul pieptului
  • respiratie ingreunata
  • senzatii de ameteala
  • oboseala inexplicabila

In cazuri mai severe de tahicardie, femeia insarcinata poate avea si lesinuri.

Cauze

In mod normal, corpul dumneavostra nu trebuie sa sustina si ritmul cardiac al unui fat. Corpul dumneavostara nu a mai trecut si nu va mai trece niciodata printr-un stres atat de extrem ca cel din timpul sarcinii: 40 saptamani de sarcina, schimbari hormonale, schimbari ale corpului, un uter in continua crestere, generarea de celule noi si sustinerea unui bebelus. Aceste lucruri explica de ce inima unei femei gravide este mai stresata. Nu exista, insa, nici un motiv de panica! Doctorii, de obicei, clasifica aceasta marire la limita a ritmului cardiac sub numele de Tahicardie Supra-Ventriculara (TSV).

Stres, anxietate si frica

Schimbari hormonale, un uter in continua crestere, un bebelus in continua crestere, o extindere a sistemului circulator si alte schimbari ce iau loc in corp cauzeaza stress inimii si pot duce la aparitia tahicardiei.

Suprasolicitarea inimii

Corpul dumneavostra este nevoit sa se adapteze diferitelor schimari, iar acest lucru necesita un randament mai mare al inimii. Pe langa asigurarea ritmului cardiac al bebelusului, inima dumneavostara trebuie sa asigure nevoile corpului aflat in continua schimbare.

Alte cauze ale tahicardiei includ:

  • Expansiunea organelor din corp
  • Generarea placentei din uter. Aceasta este formata dintr-o masa de testut ce contine o retea adanca de vase de sange care pun presiune pe inima.
  • Corpul trebuie sa sustina cresterea uterului
  • Expansiunea sanilor ca prevedere a nasterii.
  • Boli precum anemia sau probleme ale glandei tiroide
  • Pe deasupra, schimbarile hormonale, efectele secundare ale medicamentelor care se iau in timpul sarcinii si cresterea in greutate exercita stres asupra sitemului dumneavostara circulator.
  • Fumatul, consumul de alcool si consumul excesiv de cafeina

Tipuri de tahicardie

Ritm Cardiac Excesivin timpul sarcinii poate fi o conditie foarte normala. Exista mai multe tipuri de tahicardie, in functie de cauze.

Tahicardia sinusala

Este atunci cand ritmul cardiac mai ridicat se datoreaza nodului sinusal. Tahicardia sinusala poate fi normala si anormala. Ea este frecventa la femeile gravide.

Tahicardia non-sinusala

Acesta origineaza in una dintre camerele inimii si se calsifica in:

  • Tahicardie supraventriculara (origineaza din camerele superioare ale inimii)
  • Tahicardie ventriculara (origineaza din camerele inferioare ale inimii)

Simptome

Cateva lucruri care va pot comunica ca inima dumneavostra bate excesiv de repede sunt:

  • palpitatii
  • dificultati respiratorii
  • stari de oboseala

Un ritm cardiac excesiv in timpul sarcinii poate face o femeie sa lesine, sa se simnta ametita si plina de anxietate. In unele cauri severe, ea poate deveni intoleranta fate orice.

Tratament

De multe ori, palpitatiile dispar de la sine. Nu ezitati, insa, sa apelati la ajutorul medicului oricand simtiti nevoia.

Abtineti-va de la cofeina, alcool si tutun sau alti stimulanti.

In unele cazuri rare, tahicardia necesita multa atentie. De exemplu, aparitia palpitatiilor poate coincide cu o sangerare puternica care a avut loc cu cateva zile in urma (luati insa in considerare faptul ca unele sangerari sunt normale in timpul sarcinii). Este posibil ca ritmul cardiac ridicat este cauzat de frica rezultata din acea sangerare.

Interventii medicale

Sarcina este cea mai costisitoare responsabilitate asumata de corpul uman. Este complexa si inca neinteleasa complet, iar conditiile pot varia de la o femeie la alta. Puteti consulta medicul daca tahicardia dumneavostara poate fi explicata de oricare dintre conditiile mentionate mai sus. Insa, ginecologistul va va asigura ca nu este nevoie sa va ingrijorati. Defapt, testele arata faptul ca ritmul cardiac al fatului este normal, chiar daca ritmul cardiac al mamei este ridicat. De cele mai multe ori, palpitatiile se vindeca de la sine.

Medicamente

Medicamente TahicardieDesi exista medicamente impotriva tahicardiei, amintiti-va ca orice medicament este un drog, iar acesta poate dauna fatului. Nu este indicat sa luati medicamente fara prescriptia medicului. Amiodarona, medicamentul tipic impotriva aritmiei, s-a dovedit a cauza anomalii fetale.

Majoritatea cazurilor de Tahicarie Supra-Ventriculara din timpul sarcinii sunt inofensive si nu au nevoie de tratament. Este foarte important sa va consultati cu un medic si sa nu va auto-diagnosticati niciodata!

Complicatii

Exista complicatii medicale grave asociate cu tahicardia, precum:

O supradoza sau o reactie alergica la vitaminele prenatale pot, si ele, induce stres asupra inimii.

Abruptia placentala

Abruptia Placentala
Abruptia Placentala

Abruptia placentala, sau Abruptio Placentae, este separatia prematura a placentei de uter. Pacientele care sufera de abruptie placentala, prezinta de obicei de sangerari, contractii uterine si suferinta fetala. Abruptia placentala este o cauza semnificativa a hemoragiilor aparute in cel de-al treilea trimestru de sarcina, fiind asociata cu morbiditatea si mortalitatea fetala si maternala. In cazul aparitiei sangerarilor in a doua jumatate de sarcina, trebuie luata in considerare posibilitatea unei abruptii placentale.

Clasificarea abruptiei placentale

Clasificarea abruptiei placentale se bazeaza pe gradul de separare (partial sau complet) si locul separarii (marginal sau central).

  • Clasa 0 – Asimptomatica
  • Clasa 1 – Blanda (prezenta in aproximativ 48% din cazuri)
  • Clasa 2 – Moderata (prezenta in aproximativ 27% din cazuri)
  • Clasa 3 – Severa (prezenta in aproximativ 24% din cazuri)

Clasa 0

Diagnosticarea unei abruptii placentale de clasa 0 se face retrospectiv, prin identificarea unui cheag de sange sau unei depresiuni pe suprafata unei placente expulzate.

Clasa 1

Caraceristicile acesteia includ:

  • absenta hemoragiei vaginale sau prezenta unei hemoragii vaginale slabe
  • o slaba sensibilitate a uterului
  • prezenta unei tensiune arteriala si unui ritm cardiac normal
  • nu prezinta semne de coagulopatie
  • nu prezinta semne de suferinta fetala

Clasa 2

  • absenta hemoragiei vaginale sau prezenta unei hemoragii vaginale slabe
  • o sensibilitate moderata sau severa a uterului, posibil, insotita de contractii tetanice
  • Tahicardia materna insotita de schimbari ortostatice a tensiunii arteriale si a ritmului cardiac
  • suferinta fetala
  • prezenta hipofibrinogenemiei

Clasa 3

  • absenta hemoragiei vaginale sau prezenta unei hemoragii vaginale puternice
  • prezenta unor contractii tetanice dureroase in uter
  • socul matern
  • prezenta hipofibrinogenemiei
  • prezenta coagulopatiei
  • moartea fetala

Manifestare

Placenta Despartita De Peretele UteruluiPlacenta este o parte a corpului unei femei gravide care tine fatul in viata. Atunci cant placenta se separa de uter inainte de incetarea perioadei prenatale, se intrerupe transportul de oxigen si substante nutritive catre fat.

Diagnostic

Abruptia placentala poate fi cu adevarat diagnosticata doar dupa expulzarea placentei, dupa incetarea sarcinii. Exista insa, unele metode prin care se poate incerca diagnosticarea in timpul sarcinii, pentru a putea fi si tratata. Acestea includ:

Tratament

Tratamentul abruptiei placentale depinde de severitatea separatiei si varsta gestationala. Separatia poate fi partiala sau completa/totala. Exista diferite grade ale acestor factori, in functie de care tipul tratamentului poate varia.

Separarea partiala

Se recomanda odihna la pat si monitorizarea atenta a sarcinii. In unele cazuri, poate fi nevoie si de transfuzii de sange si tratament urgent.

Separarea completa/totala

In acest caz, cea mai sigura solutie este nasterea fatului. Daca acesta este stabil, nasterea vaginala poate fi o optiune. Dar fatul sufera, sau mama sangereaza sever, atunci este necesara o nastere prin cezariana.

Orice tip de abruptie placentala poate duce la nasterea prematura si complicatiile acesteia. In cazurile in care abruptia este severa, adica la aprox. din cazuri, sarcina va rezulta in decesul fatului.

Complicatii

Abruptie Placentala SangerareHemoragia la nivelul endometrului apare in momentul separarii placentei, de uter. Aceasta este urmata, de obicei, de sagerari vaginale, insa exista posibilitatea unei hemoragii ascunse, atunci cand sangele curge si se aglomereaza in spatele placentei.

Aparitia hematomului, accentueaza separarea placentei de pretele uterin, cauzand compresia acestor structuri si, ca urmare, compromisul circulatiei sangelui catre fat.

Hemoragia retroplacentala poate penetra peretele uterin si ajunge in cavitatea peritoneala. Acest fenomen se numeste apoplexie uteroplacentala. Miometrul slabeste in aceasta zona, unde exista posibilitatea aparitiei unei rupturi, datorate presiunii intrauterine marite din timpul contractiilor.

O ruptura in miometru este o urgenta cu posibilitate de fatalitate.

Simptome

Semnele si simptomele abruptiei placentale pot include:

  • hemoragii vaginale (la aproximativ 80% din cazuri)
  • sensibilitate uterina
  • contractii rapide
  • durereri abdominale
  • anomalii in ritmul cardiac al fatului

Orice hemoragii vaginale aparute in ultimul trimestru de sarcina trebuie raportata medicului! O alta cauza a acestor hemoragii ar putea fi Placenta Previa. Este necesar dignosticul unui medic specialist, pentru a identifica problema.

Cauze

Cauzele abruptii placentale nu sunt bine cunoscute. Se stie insa ca riscurile de aparitie ale acestei conditii pot fi marite de urmatoarele:

Enterocolita necrotizanta (NEC)

Ce este enterocolita necrotizanta (NEC)?

 

Enterocolita necrotizanta este o boala grava care apare atunci cand tesutul intestinal se deterioreaza si incepe sa moara.Acest lucru face ca intestinul sa devina inflamat. Conditia afecteaza in mod obisnuit numai captuseala interioara a intestinului, dar intreaga grosime  poate deveni afectata in cele din urma.

Cel mai des afecteaza sugarii prematur. Simptomele frecvente includ balonarea sau umflarea abdomenului, scaune sangeroase si diareea. Este important sa apelati imediat medicului copilului daca prezinta simptome de enterocolita necrotizanta.

Starea poate deveni amenintatoare daca nu este tratata. Tratamentul pentru enterocolita necrotizanta poate include antibiotice, fluide intravenoase  sau interventii chirurgicale. Odata ce primesc tratamentul, majoritatea copiilor se recupereaza complet fara complicatii.

NEC se poate dezvolta la orice nou-nascut in termen de doua saptamani după nastere. Cu toate acestea, este cel mai frecvent la sugari prematur, reprezentand 60 pana la 80% din cazuri.

Aproximativ 10% dintre copiii care cantaresc mai putin de 3 kilograme, dezvolta NEC.NEC este o boala grava care poate progresa foarte repede. Este important sa primiti imediat tratament daca copilul dumneavoastra prezinta simptome ale NEC.

 
Care sunt simptomele enterocolitei necrotizante?

Enterocolitis

Simptomele NEC includ adesea urmatoarele:

  • umflarea sau balonarea abdomenului
  • scaun sangeros
  • diaree
  • alimentarea necorespunzatoare
  • varsaturi

Copilul dumneavoastra poate prezenta, de asemenea, simptome ale unei infecții, cum ar fi:

  • apnee
  • respirație perturbata
  • febra
  • letargie
Ce cauzeaza enterocolita necrotizanta?

 

Cauza exacta a NEC nu este cunoscuta. Cu toate acestea, se crede ca o lipsa de oxigen in timpul unei nasteri dificile poate fi un factor care contribuie la dezvoltarea NEC. Cand exista oxigen redus sau flux sanguin in intestin, acesta poate deveni slab.

O stare slabita a bebelusului face mai usor ca bacteriile care intra in intestin sa provoace leziuni ale tesuturilor intestinale. Acest lucru poate duce la dezvoltarea unei infectii sau a NEC.

Alti factori de risc includ faptul ca au prea multe celule rosii in sange sau au o alta afectiune gastro-intestinala. Copilul dumneavoastra prezinta, de asemenea, un risc crescut pentru NEC daca s-a nascut prematur.

Copiii prematuri au adesea sisteme de corpuri subdezvoltate. Acest lucru poate cauza dificultati in digestie, in combaterea infectiilor si in circulatia sangelui si a oxigenului.

Cum este diagnosticata enterocolita necrotizanta?

 

Un medic poate diagnostica NEC efectuand un examen fizic si efectuand diverse teste. In timpul examenului, medicul va atinge usor abdomenul copilului pentru a verifica umflarea, durerea si sensibilitatea.

Apoi vor efectua o radiografie abdominala. Raza X va oferi imagini detaliate ale intestinului, permitand medicului sa caute semne de inflamatie si leziuni intr-un mod mult mai usor.

Scaunul bebelusului dvs. poate fi, de asemenea, testat pentru a cauta prezenta sangelui. Acesta este numit testul guaiac al scaunului.

De asemenea, medicul copilului dumneavoastra poate efectua anumite teste de sange pentru a masura nivelele trombocitelor si numarul leucocitelor copilului dumneavoastra. Trombocitele fac posibila coagularea sangelui.

Celulele albe din sange ajuta la combaterea nivelului scazut al trombocitelor sau numarul mare de celule albe din sange poate fi un semn al NEC.

Este posibil ca medicul sa fie nevoit sa introduca un ac in cavitatea abdominala a bebelusului pentru a verifica lichidul din intestin. Prezenta lichidului intestinal inseamna de obicei o gaura in intestin.

Cum este tratata enterocolita necrotizanta?

 

What Is Enterocolitis

Exista numeroase moduri diferite de a trata NEC. Planul specific de tratament al copilului dvs. va depinde de mai multi factori, printre care:

  • severitatea bolii
  • varsta copilului dumneavoastra
  • sanatatea generala a copilului

In cele mai multe cazuri, totusi, medicul va va spune sa intrerupeti alaptarea. Bebelusul va primi fluidele si substantele nutritive intravenos. Copilul dumneavoastra va avea probabil nevoie de antibiotice pentru a ajuta la combaterea infectiei.

Daca bebelusul are dificultati de respiratie din cauza unui abdomen umflat, acesta va primi un plus de oxigen sau asistenta respiratorie.

Chirurgia poate fi necesara in cazuri severe de NEC. Procedura implica indepartarea sectiunilor deteriorate ale intestinelor.

Pe intreaga durata a tratamentului, bebelusul dvs. va fi monitorizat indeaproape. Medicul copilului dumneavoastra va efectua regulat raze X si teste de sange pentru a va asigura ca boala nu se înrautateste.

Care este perspectiva pentru copiii cu enterocolita necrotizanta?

 Enterocolita necrotizanta poate fi o boala care ameninta viata, dar majoritatea copiilor se recupereaza complet odata ce primesc tratament. In cazuri rare, intestinul poate sa se deterioreze si sa se restranga, ceea ce duce la blocarea intestinala.

De asemenea, este posibil sa apara malabsorbtia. Aceasta este o conditie in care intestinul nu este in masura sa absoarba substantele nutritive. Este mai probabil sa se dezvolte la copiii care au eliminat o sectiune din intestin.

Imbatranirea placentei pe parcursul sarcinii

Imbatranirea placentei, cunoscuta si sub denumirea stiintifica de Calcifiere Placentala, este termenul medical al schimbarilor suferite de placenta pe parcursul avansarii sarcii.

Multi cercetatori considera Calcifierea Placentala un proces normal de imbatranire, si nu o schimbare patologica.

Calcificarea PlacentalaDe obicei, se considera ca placenta trece prin 4 grade de maturitate. La inceputul sarcinii, placenta se afla in gradul 0 de maturitate. O maturizare a acesteia poate fi vazuta abia incepand cu cea de-a 12-a saptamana de sarcina. Odata cu progresul sarcinii, placenta se maturizeaza si se calcifica.

Urmatoarele 3 grade de imbatranire a placentei:

  1. la 31-32 saptamani
  2. la 36-37 saptamani
  3. la 38 saptamani

Masurarea varstei placentei

Nu este inca precis daca schimbarile placentale pot fi masurate cu acuratete si, de aceea, a decide gradul de maturitate a unei placente poate fi dificil.

Efectele unei placente imbatranite, asupra sarcii

Efectele unei placente calcificate asupra nasterii este un topic dificil. Expertii sunt prezinta opinii diferite datorita lipsei de dovezi concrete.

Unele schimbari placetale ce au loc in perioada dinspre sfarsitul sarcinii sunt considerate schimbari normale. Aceste schimbari nu trebuie sa starneasca nelinistea. Exista, insa, cazuri in care aceste schimbari apar mai devreme decat ar fi normal. In aceste cazuri, exista opinii contrare pe tema semnificatiei lor.

Riscuri

Calficicarea Placentala prezinta riscuri la fiecare stagiu al sarcinii.

Mai devreme de 32 saptamani

Calficicarea Placentala ce ia loc in perioada dinaintea primelor 32 saptamani ale sarcinii este asociata cu cresterea riscurilor de complicatii ale perioadelor prenatale si perinatale, precum:

Intre 28-36 saptamani

Unele studii sugereaza ca a avea o placenta ce prezinta un grad Ⅲ de imbatranire, este alarmand doar in cazul sarcinilor ce, datorita altor probleme medicale, prezinta deja un risc ridicat. Unele exemple de astfel de probleme sunt:

Intre 37-42 saptamani

O placenta ce prezinta un grad Ⅲ de calcificare este des intaltina la sarcinile normale incepand cu cea de-a 37-a saptamana de sarcina (la aproximativ 20-40%).

Efectele unei placente imbatranite trebuie evaluate de la caz la caz in functie de:

  • cat de devreme au loc schimbarile
  • severitatea schimbarilor
  • gradul de risc al sarcinii
  • opinia doctorului

Efectele asupra fatului

Expertii prezinta opinii diferite pe tema efectelor calcificarii placentei asupra fatului deoarece cercetarile au ramas inca inconcrete.

Unele studii sugereaza ca calcificarea placentala de grad Ⅱ in timpul saptamanilor 30-34 de sarcina pot rezulta in nasterea unui bebelus cu o greutate scazuta, insa doar in cazul femeilor ce fumeaza in timpul sarcinii.

Prevenire

Cauzele imbatranirii placentale nu sunt inca cunoscute, deci un mod de prevenire ar fi greu de chicit.

Studiile sugereaza ca calcificarea placentala este mai frecventa la:

  • femei tinere
  • prima sarcina
  • femeile care consuma tutun in timpul sarcinii

Este, insa, nevoie de mai multe cercetari pentru a identifica concret factorii ce duc la imbatranirea placentala.

Hipertensiunea in timpul sarcinii

Hipertensiunea in timpul sarcinii (Hipertensiunea Gestationala), numita si Hipertensiune Indusa de Sarcina, este o conditie ce se manifesta printr-o hipertensiune arteriala in timpul sarcinii. Aceasta este o conditie ce afecteaza 6-8% din femeile insarcinate.

Hipertensiunea Gestationala poate duce la preeclampsie (numita si toxemie), o conditie medicala grava.

Tipuri de hipertensiuni ce pot aparea in timpul unei sarcini

Hipertensiunea Arteriala In Timpul SarciniiHipertensiuna Cronica

Atunci cand o femeie sufera de hipertensiune arteriala inainte de sarcina sau in primele gestationale, sau daca hipertensiunea continua dupa nastere.

Hipertensiuna Gestationala

Hipertensiunea arteriala aparuta dupa primele de sarcina si dispare dupa nastere. Cu alte cuvinte, atunci cand hipertensiunea este cauzata de sarcina.

Preeclampsia

Caracterizata de hipertensiune arteriala si prezenta proeinelor in urina. Daca nu este tratata rapid, poate duce la complicatii medicale grave atat pentru mama, cat si pentru fat.

Atat Hipertensiuna Cronica, cat si Hipertensiuna Gestationala pot duce la aparitia acestei conditii dupa primele de sarcina.

Predispunerea la Hipertensiuna Gestationala

Exista un risc mai ridicat de aparitie a Hipertensiunii Gestationale la:

  • prima sarcina
  • persoanele obeze
  • persoanele ce-si trag originea din Africa
  • suferiti de insuficienta renala cronica sau diabet zaharat
  • Femeile ale caror meme sau surori au suferit si ele de Hipertensiune Gestationala
  • sarcina multipla
  • femeile mai tinere de 20 ani sau mai batrane de 40
  • femeile care au suferit de hipertensiune arteriala sau de o boala a rinichilor inaintea sarcinii

Diagnosticare

Hipertensiuna Gestationala poate fi identificata in timpul unei serii de analize prenatale. Atunci, doctorul va va:

  • verifica tensiunea arteriala
  • verifica rinichii
  • verifica functiile de coagulare a sangelui
  • efectua o analiza cu ultrasunete pentru a observa dezvoltarea fatului
  • masura eficienta circulatiei sangelui dintre mama si placenta

Tratament

Tratament Hipertensiune GestationalaTratamentul depinde de cat de aproape santeti de data nasterii. Daca sunteti aproape, iar bebelusul s-a dezvoltat suficient, atunci nasterea bebelusului prin cezariana este o optiune.

In cazul in care bebelusul nu este suficient de dezvoltat pentru a-l naste mai repede, prin cezariana, iar hipertensiunea nu este severa, atunci doctorul poate recomanda una dintre urmatoarele:

  • Odihna, stand intinsa pentru a usura greutatea pe care fatul o exercita asupra vaselor dumneavoastra principale de sange.
  • Marirea frecventei analizelor prenatale
  • Minimizarea consumului de sare
  • Hidratarea corespunzatoare

Daca hipertensiunea este severa, docorul va incerca sa o tina sub control cu medicamente pana cand sarcina a avansat suficient de mult pentru a efectua o nastere prin cezariana.

Efectele asupra fatului

Hipertensiunea poate preveni placenta din a primi suficient sange. Daca placenta primeste mai putin sange, atunci bebelusul primeste mai puina hrana si oxigen. Acest lucru poate rezulta intr-o greutate scazuta la nastere.

Daca hipertensiunea este diagnosticata si tratata repede, in cele mai multe cazuri, bebelusul se va naste sanatos.

Daca hipertensiunea este severa, ea poate duce la aparitia preeclampsiei, care poate afecta grav mama si copilul.

Prevenire

In prezent, nu exista nici o modalitate de prevenire a hipertensiunii gestationale. Unii factori ce contribue la aparitia acesteia pot fi controlati, insa nu toti.

Unele modalitati de a incerca sa preveniti hipertensiunea gestationala sunt:

  • consumul cu moderatie a sarii
  • hidratarea corespunzatoare (8 pahare de apa pe zi)
  • stati cu picioarele in sus de cateva ori pe zi
  • evitati consumul de alcool
  • evitati consumul de cafeina
  • luati medicamentele si suplimentele prescrise de doctorul dumneavoastra

Deficienta de fluid amniotic

Fluidul amniotic face parte din mediul de sustinere a vietii fatului. Acesta protejeaza bebelusul si ajuta in dezvoltarea muschilor, membrelor, plamanilor si sistemului digestiv. El se formeaza imediat dupa formarea sacului amniotic la 12 zile dupa procreare. Initial, acesta este format din apa furnizata de organismul mamei. In jurul celei de-a 20-a saptamana, substanta primara din care este format fluidul amniotic este urina fatului. Pe parcursul cresterii fatului, fluidul amniotic il va ajuta sa se miste in uter. In al doilea semestru, fatul va incepe sa respire si sa inghita fluidul amniotic. In unele cazuri, cantitatea de fluid amniotic poate fi prea mica sau prea mare. Atunci cand nivelul de fluid amniotic este prea mic, conditia se numeste oligohidramnios, sau deficienta de fluid amniotic.

Diagnosticare

Conditia poate fi suspectata pentru prima data daca abdomentul dumneavoastra este suspicios de mic pentru varsta dumneavosta geastationala.

Doctorii au la indemana cateva metode pentru a masura cantitatea de fluid amniotic din uter. Daca, la 32-36 saptamana de sarcina, doctorul masoara un volum al fluidului amniotic mai mic de 500ml, atunci se poate da diagnosticul de deficienta de fluid amniotic.

Aproximativ 8% din femeile gravide sufera de nivele scazute de fluid amniotic. Jumatate din acestea sunt diagnosticate cu deficienta de fluid amniotic. Aceasta conditie poate duce la complicatii medicale.

Bebelus In Sacul AmnioticIn uter, fatul inghite, in mod regulat, fluidul amniotic si-l excreta sub forma de urina. Acest lucru inseamna ca nivelul de fluid din sacul amniotic creste si scade zilnic.

Nivelul de fluid amniotic creste odata cu varsta gestationala a sarcinii. Torul porneste cu doar cativa mililitri de lichid. Cantitatea creste constant pana la varsta gestationala de 36 saptamani, cand volumul de fluid masoara intre 800mL si 1L. Incepand cu saptamana 38, nivelul de fluid incepe sa scada constant pana in momentul nasterii.

Cauze

  • Malformatii congenitale

    Probleme ale dezvoltarii rinichilor sau tractului urinar pot cauza o productie scazuta de urina.

  • Probleme ale placentei

    Daca placenta nu furnizeaza bebelusului suficient sange si substante nutritive, atunci este posibil ca bebelusul sa inceteze din a recicla fluidul.

  • Scurgerea sau ruptura membranelor

    Se poate manifesta printr-o tasnitura sau o scurgere constanta de fluid. Se datoreaza unei rupturi in membrana. Ruperea prematura a membranelor poate rezulta in scaderea nivelului de fluid amniotic.

  • Sarcina indelungata

    O sarcina care se extinde pe o perioada mai lunga de 42 saptamani poate suferi de deficienta de fluid amniotic. Aceasta extindere poate fi rezultatul declinului functii placentale.

  • Complicatii Maternale

    Factori precum deshidratarea maternala, hipertensiunea, preeclampsia, diabetul si hipoxia cronica pot duce la deficienta de fluid amniotic.

Riscuri

Riscurile asociate edficientei de fluid amniotic depind adesea de varsta gestationala a sarcinii. Fluidul amniotic este esential dezvoltarii muschilor, membrelor, plamanilor si sistemului digestiv. In cel de-al doilea trimestru, bebelusul incepe sa inspire si sa inghita fluidul amniotic pentru a-si ajuta plamanii sa creasca si sa se dezvolte.

Prima jumatate a sarcinii

Riscurile ce apar in cazurile in care deficienta de fluid amniotic dateaza inca din prima jumatate a sarcinii sunt mult mai grave si includ:

  • Compresia urganelor fatului, ce rezulta in malformatii congenitale.
  • Marirea sansei de avort spontan sau chiar de moarte fetala

A doua jumatate a sarcinii

Tratament

Tratament Deficienta De Fluid AmnioticTratamentul pentru deficienta de fluid amniotic depinde de varsta gestationala. Daca va apropiati de finalul sarcinii, nasterea de urgenta prin cezariana a bebeluslui este cea mai buna solutie. In caz contrar, doctorul va va monitoriza, cu foarte multa atentie, niveul de fluid amniotic si va efectua teste pentru a montioriza activitatea fatului.

Alte tratamente includ:

  • Infuzia cu fluid amniotic in timpul nasterii printr-un cateter intrauterin. Acest fluid infuzat actioneaza ca o captuseala pentru cordonul umbilical. Aceasta captuseala ajuta la prevenirea necesitatii unei operatii de cezariana.
  • Injectia de fluid inainte de nastere, prin amniocenteza. Aceasta este o solutie temporara, insa ajuta doctorii sa observe anatomia fatului si sa stabileasca un diagnostic.
  • Rehidratarea maternala prin intermetiului fluidelor orale sau intravenoase s-a dovedit a ajuta la sporirea nivelului de fluid amniotic.

Spina Bifida

Ce este Spina Bifida?

Spina Bifida este un tip de malformatie congenitala care se manifesta prin necompletarea sudurii vertebrei in jurul maduvii spinarii.

Clasificare

Malformatia poate fi mai mult sau mai putin severa.

Forma blanda (Spina Bifida Occulta)

Aceasta este cea mai frecvent intalnita. De obicei, ea nu cauzeaza probleme si nu are nevoie de tratament. Aceasta forma a malformatiei nici nu este vizibila in afara unui semn din nastere sau unei pete paroase pe spate pe care doar unii oameni le au. Majoritatea oamenilor care sufera de aceasta conditie nici nu stiu acest lucru pana nu-si fac, dintr-un alt motiv medical, o ecografie.

Forme severe

Mengocelul

Spina Bifida UmflaturaAceasta este o forma rara a malformatiei, care se manifesta prin scurgerea fluidelor din coloana vertebrala si exercita presiune asupra pielii, din interiorul corpului. In multe cazuri, sinfurul simptom este o posibila umflatura pe suprafata pielii.

Mielomeningocelul

Este cea mai rara si mai grava forma a acestei malformatii. Aceasta este forma la care oamenii se refera, de obicei, atunci cand spun Spina Bifida. Ea face ca o parte din nervii coloanei vertebrale sa patrunda prin canalul vertebral si piele. Ei devin vizibili din afara corpului si expusi mediului exterior.

Cauze

Cauza exacta a acestei malformatii congenitale nu este inca cunoscuta.

Expertii cred ca factorii genetici si mediul inconjurator sunt partial reponsabili de aparitia acesteia. De exemplu, un copil are o probabilitate mai mare de a se naste cu aceasta malformatie daca mama lui a mai nascut, in trecut, un copil care o avea. De asemenea, femeile obeze sau diabetice au o proabilitate mai mare de a naste un copil care sufera de Spina Bifida.

A fost gasita o legatura dintre lipsa de acid folic in timpul sarcinii si aparitia malformatiei Spina Bifida.

Simptome

Simptomele malformatiei depind de severitatea acesteia. Majoritatea copiilor ce sufera de Spina Bifida nu au nici o problema datorata acesteia. In multe cazuri, nici cei ce sufera de Meningocel, forma mai severa a malformatiei, nu prezinta nici un simptom. Doar cei ce sufera de Mielomeningocel, cea mai severa forma, au probleme la nivelul coloanei vertebrale si chiar la nivelul creierului. In acest caz, simptomele includ:

  • absenta simtului bratelor sau picioarelor, care poate duce la inabilitatea de a le misca
  • probleme la nivelul intestinului sau a vezicii urinare, precum eliminarea involuntara a urinei sau dificultati in a defeca
  • acumulare de fluide in creier. Chiar si dupa tratare, aceasta acumulare poate cauza crize de epilepsie, dizabilitati de invatare sau probleme cu vederea.
  • o deviere a coloanei vertebrale, precum scolioza

Diagnosticare

MielomeningocelulMalformatia poate fi prevazuta prin intermediul unui test de sange si o analiza cu ultrasunete a fatului. Aceste teste vor depista semnele a mai multor probleme, inclusiv Spina Bifida. Daca rezultatele testelor sugereaza prezenta unei malformatii congenitale, pueti opta pentru un test de amniocenteza. Testul de amniocenteza ajuta la confirmarea prezentei malformatiei.

Dupa nastere, doctorul isi poate da seama daca nou-nascutul sufera de Spina Bifida uitandu-se la spatele acestuia. Apoi, o ecografie poate fi efectuata pentru a determina severitatea malformatiei.

Tratament

In cele mai multe cazuri, doar cazurile de Mielomeingocel au nevoie de tratament, care se face prin operatie. Uneori, o operatia poate fi facuta chiar inainte de nasterea bebelusului.

Un copil cu hidrocefalie va avea nevoie de o operatie pentru inserarea unui tub prin care fluidele acumulate in creier se vor putea scurge in burta. Acest tub previne deteriorarea in continuare a creierului.

Terapia pentru copiii ce sufera de Spina Bifida severa, incepe chiar de la nasterea acestora. Unii copii pot avea nevoie de proteze, scaun cu rotile sau alte lucruri de care sa se ajute.

Cei ce prezinta proleme cu vezica urinara pot avea nevoie de un cateter urinar pentru a preveni infectia si leziunea rinichilor.

Pentru a preveni problemele de defecatie, va fi nevoie de ingrijire inca din momentul in care copilul incepe sa consume mancare solida. Consultativa cu medicul specialist pentru a afla actiunile adecvate.

Pe masura ce un copil ce sufera de Spina Bifida, creste si se dezvolta, vor fi necesare o serie de alte tratamente si operatii, pentru a stapani problemele care pot aparea.

Prevenire

O femeie poate ajuta la prevenirea aparitiei acestei malformatii in timpul sarcii si chiar inainte de sarcina.

  • Asigurati-va ca includeti suficient acid folic in alimentatie. Cerealele contin un adaos de acid folic. Alte alimente bogate in acid folid includ:
    • cerealele fortificate
    • paine
    • spanac
    • portocale

    Medicul va mai poate prescrie si suplimente zilnice de acid folic.

  • Unele medicamente impotriva crizelor de epilepsie sau acneii, pot cauza malformatii congentila fatului
  • Evitati consumul de alcool in impul sarcinii
  • Evitati caldura excesiva in prima saptamana a sarcinii, precum cea dintr-o sauna sau o cada cu apa fierbinte. Caldura poate mari riscul de aparitie a malformatiei